Ministrul Mediului, Mircea Fechet, a atras atentia asupra unui paradox istoric si ecologic privind mina de la Praid, subliniind ca infiltratiile de apa nu sunt un fenomen recent, ci dateaza de peste doua secole. Conform unei expertize citite de ministru, prima mentiune a problemelor de umiditate si coroziune in minele de sare apare in anul 1762, cand oamenii au inceput sa izoleze zonele critice cu piei de bivoli, apreciate pentru rezistenta lor la actiunea saramurii.
Ministrul Mediului afirma ca, desi masurile traditionale au limitat intr-o oarecare masura extinderea pagubelor, aceste infiltratii au fost in mod constant subestimate si lipsite de atentia cuvenita. In viziunea lui Fechet, neglijenta istorica a dus la situatia dramatica de astazi, cand debitul pârâului Corund a atins un nivel neegalat: de 100 de ori mai mult decat media uzuala. Acest flux exceptional a scos la iveala fragilitatile constructiilor subterane si a generat riscuri majore pentru comunitate si mediu.
„Tabloul de azi este rezultatul unor decizii luate in lipsa unei viziuni pe termen lung”, a explicat ministrul, atragand atentia ca evenimentul nu poate fi privit izolat de contextul global al schimbarii climatice. „Cand schimbarile climatice lovesc direct in echilibrul fragil al comunitatilor, consecintele pot fi dramatice”, a adaugat el, subliniind nevoia urgenta de adaptare a strategiilor de gestionare a apelor si solurilor.
Fechet a reamintit ca exploatarea minei de la Praid a fost, de-a lungul timpului, o sursa importanta de profit pentru operatori si un factor de dezvoltare economica pentru localnici, oferind stabilitate si un nivel de trai ridicat. Cu toate acestea, beneficiile extragerii sarii vin la pachet cu responsabilitati majore: „Praid este azi un semnal de alarma: trebuie sa schimbam urgent modul in care gestionam toate resursele naturale”.
Ministrul a facut apel la un echilibru intre nevoia de progres si necesitatea de conservare, amintind ca fiecare generatie a avut sarcina de a proteja mina dupa puteri si cunostinte. „Fiecare generatie a avut grija de Praid – mai bine, mai putin bine sau deloc – iar acum a venit scadenta”, a avertizat el.
In raspuns la intrebarea privind obiectivele sale ca ministru, Fechet a declarat cu claritate: „Sa lasam copiilor nostri o tara mai buna decat cea pe care am primit-o noi.” El a invocat exemplul transformarii lacului Bicaz, care astazi arata splendid fata de anii in care era ingropat in PET-uri, drept dovada a impactului pozitiv pe care proiectele bine coordonate il pot avea asupra mediului.
Demersul pentru repararea greselilor de la Praid nu se va opri la masuri paliative. „Este o lectie dura – dincolo de concluziile care vor veni din partea Corpului de Control al prim-ministrului – pe care o primim cu totii”, a spus ministrul. Mesajul sau este adresat celor care exploateaza natura fara precautie: interventia trebuie sa fie „delicata, precauta, respectand natura si intelegand cum functioneaza”.
Indiferent daca discutam despre extragerea sarii, exploatarea padurilor sau orice alta resursa regenerabila ori neregenerabila, ministrul a cerut introducerea preventiva ca principiu de baza. „Natura ne da totul, dar ne si avertizeaza sa luam fara a distruge iremediabil”, a subliniat Fechet.
In final, el a lansat un apel la unitate si incredere: „Comunitatea Praid trebuie sa construiasca impreuna solutiile pentru viitor, prin decizii, masuri si actiune pe termen scurt, mediu si lung. Am vazut toate autoritatile implicate si toate rotitele punandu-se in miscare pentru Praid.” Cu o combinatie de stiinta, vointa politica si implicare comunitara, proiectul de reconstructie a minei va continua, iar ministrul este convins ca „o sa scoatem la capat”.