Dronele si rachetele au devenit centrul planificarii militare atat la Moscova, cat si la Kiev, insa fiecare tabara le foloseste in alt registru. Ucraina a mizat in ultimele trei luni pe lovituri chirurgicale cu drone, care au vizat tinte militare si rafinarii din interiorul Rusiei.
Rusia a pariat pe saturatie, lansand valuri masive pentru a coplesi radarele si bateriile antiaeriene ucrainene. Aceasta presiune numerica a produs, pana recent, rezultate inegale, intrucat reteaua ucraineana de aparare a blocat de regula o buna parte a atacurilor. Schimbarea de ritm si de tehnologie, vizibila in debutul lui octombrie, indica insa o rafinare a arsenalului rusesc si o crestere a probabilitatii de penetrare.
2 octombrie: barajul care a testat scutul ucrainean
In noaptea de 2 octombrie, fortele ruse au orchestrat unul dintre cele mai ample atacuri coordonate ale ultimelor luni. Au fost lansate 7 rachete balistice Iskander-M, 21 rachete de croaziera Iskander-K, 7 rachete Kh-59/69 si circa 381 de drone, provenite din regiuni precum Kursk, Bryansk, Oriol, Rostov, Smolensk si Krasnodar.
Fortele Aeriene ale Ucrainei au anuntat doborarea a 303 drone, 12 rachete de croaziera si cinci rachete ghidate. Totusi, 78 de drone si 18 rachete, inclusiv toate cele 7 Iskander-M, au lovit 15 tinte pe intreg teritoriul, cu concentrari in Harkov si Poltava si cu impacturi suplimentare in Sumy, Dnipropetrovsk, Odesa si Kiev. Directia generala a loviturilor a vizat infrastructura energetica critica, semn ca obiectivul ramane slabirea retelei in pragul iernii.
De la eroziune nocturna la salve rare, dar grele
Pana nu demult, Rusia a alternat dronele cu cateva rachete, insa a favorizat barajele aproape exclusiv aeriene, cu munitie ieftina si abundenta. O evaluare a dinamicii recente sugereaza ca luna septembrie a fost folosita pentru acumularea de rachete balistice si de croaziera, in vederea unor lovituri punctuale de mare amploare.
In aceeasi perioada s-ar fi lansat aproximativ 6.900 de drone, dar doar patru atacuri nocturne au depasit pragul de zece rachete. Din finalul lui august s-a fixat un tipar, cam o data la doua saptamani, o salva de circa patruzeci de rachete, acompaniata de baraje de drone aproape permanente. Conservarea rachetelor, urmata de lansarea lor simultan cu sute de drone, tinteste saturarea senzorilor, cresterea probabilitatii de strapungere si consumarea interceptoarelor ucrainene.
Hardware recalibrat: de la momeli radar la manevre terminale
Rafinarea ruseasca nu se vede doar in calendar, ci si in corpul rachetelor. Iskander-M ar purta acum momeli radar si executa manevre in faza finala, complicand solutiile de tragere. Iskander-K ar fi imbunatatita cu navigatie antibruiaj, focoase mai fiabile si detonare optimizata la impact.
In spectrul aer-sol, Kh-69, versiune evoluata fata de Kh-59, promite discretie si manevrabilitate superioare. In paralel, arsenalul hipersonic este invocat ca multiplicator de forta, Kinzhal, derivat conceptual din Iskander, beneficiaza de versiuni mai precise capabile de manevre la viteze hipersonice, iar Zircon, lansat de pe platforme navale, adauga adancime loviturilor la distanta, chiar daca utilizarea ramane limitata.
Proba pentru Patriot si pentru arhitectura stratificata
Aceste modernizari apasa pe sistemele ucrainene de aparare, inclusiv pe bateriile Patriot, coloana vertebrala impotriva rachetelor balistice si hipersonice. Evaluari timpurii din razboi sugerau performante provocatoare impotriva Kinzhal, la costul consumarii rapide a interceptoarelor.
In 2 octombrie, Iskander-M, mai lenta decat Kinzhal, dar cu profil de zbor problematic, si-a atins tintele, semn ca fereastra de reactie s-a ingustat, iar algoritmii de distributie a focului sunt fortati la limita de avalansele mixte.
Elasticitatea ucraineana si lupta pentru energie
Chiar si sub presiune, apararea stratificata a Ucrainei ramane adaptiva. Actualizari software pentru urmarirea traiectoriilor imprevizibile, timpi mai mici de achizitie a tintei si integrare radar accelerata in unitatile mobile sunt menite sa recupereze avantajul.
In lunile reci, miza depaseste linia frontului: salvele menite sa rupa verigi ale retelei energetice sunt combatute nu doar cu interceptori, ci si cu reparatii rapide, redundante locale si management al sarcinii. Intre saturatie si adaptare, ecuatia iernii va masura atat rezistenta infrastructurii, cat si rabdarea societatii.