Argumentele pentru existenta unui ocean sub scoarta inghetata a lui Mimas, luna lui Saturn, castiga tot mai multa greutate. Cartografierea grosimii crustei glaciare nu doar ca deschide o fereastra spre varsta acestui posibil ocean, ci arata si unde gheata ar putea fi cea mai subtire – puncte-cheie pentru viitoare misiuni de detectare. In paralel, analiza celui mai mare crater al lui Mimas ofera constrangeri suplimentare privind intervalul de varsta al apei subterane.
„Cand ne uitam la Mimas, nu vedem nimic din lucrurile pe care suntem obisnuiti sa le vedem intr-o lume oceanica”, a declarat recent Alyssa Rhoden, cercetatoare la Southwest Research Institute (SwRI), la reuniunea comuna Europlanet Science Congress – Division for Planetary Sciences. Spre deosebire de Enceladus sau Europa, acoperite de retele de crapaturi ce tradeaza dinamica ghetii, suprafata lui Mimas ramane surprinzator de intacta, cu cratere ce par „batute in piatra”.
De la Cassini la modele termice
Anul trecut, datele sondei Cassini au intarit ipoteza unui ocean relativ tanar pe Mimas, ingropat sub aproximativ 20–30 km de gheata solida. Cercetatorii au adaptat pe Mimas modele folosite pentru a estima grosimea ghetii pe Europa, pentru a intelege cat de repede curge caldura si cum evolueaza topirea. Concluzia: odata initiat, procesul poate avansa rapid.
Topirea este strans legata de dansul orbital. O excentricitate sporita a orbitei lui Mimas ar fi modificat felul in care gravitatia lui Saturn deformeaza gheata, generand caldura prin frecarea mareica si transformand gheata in apa. Pe termen lung, pe masura ce orbita se recircularizeaza, aportul de caldura scade, iar oceanul ipotetic ar putea ingheta treptat la loc.
Datele esentiale:
- Date Cassini sugereaza un ocean sub 20–30 km de gheata.
- Modele termice arata o topire accelerata dupa depasirea unui prag.
- Excentricitatea orbitei amplifica incalzirea mareica si topirea.
- Recircularizarea orbitei ar putea „stinge” treptat oceanul.
Craterul Herschel, un „accelerator de adevar”
Mimas poarta porecla „luna Steaua Mortii”, din cauza craterului urias Herschel, intins pe circa 130 km, aproape o treime din diametrul satelitului. Forma unui crater spune mult despre mediul in care s-a sculptat: rigiditatea materialului, cantitatea de material excavat, energia impactului. Simularile arata ca gheata nu putea fi complet rigida in momentul formarii lui Herschel. Prin scenarii ce variaza de la „fara ocean” la „o lume acvatica acoperita de gheata”, cercetatorii au dedus ca impactul s-a produs cand Mimas se afla aproape de pragul de topire.
„Mimas trebuie sa fie chiar in punctul de cotitura”, a spus pentru Space.com planetarista Adeene Denton (SwRI). „Poate ramane in acel punct de cotitura timp de milioane de ani, dar trebuie sa fie aproape.” Rezultatele au fost prezentate la EPSC, iar studiul – la care Rhoden este coautoare – a aparut in Earth and Planetary Science Letters.
De la aparenta inertie la dinamica invizibila
Desi suprafata nu arata clasicele „cicatrici” ale lumilor oceanice, combinatia dintre harta grosimii ghetii, semnatura mareica si cronologia sugerata de Herschel contureaza portretul unei lumi in tranzitie termica. Daca modelele se confirma, Mimas ar putea gazdui un ocean nou-nascut, aflat intre incalzirea mareica si reinghetare lenta – o destinatie perfecta pentru viitoare misiuni care sa caute locurile cu gheata cea mai subtire si, poate, primele semne directe ale apei ascunse.
This post was last modified on oct. 12, 2025, 12:10 PM 12:10