Ilie Bolojan spune ca a preluat mandatul „intr-un moment dificil” si ca a setat, inca din primele zile, trei directii clare, „ordine in finante, buna guvernare si respect pentru cetateni”. Mesajul sau este construit pe ideea ca deciziile cele mai grele au fost deja luate si ca acestea „au pus tara pe directia cea buna”.
Ilie Bolojan sustine ca Romania a evitat „cel mai rau scenariu” prin masuri care „au reusit sa echilibreze economia”, chiar daca au venit la pachet cu costuri sociale. „Aceste masuri au presupus sacrificii din partea romanilor, carora le multumesc”, afirma el, adaugand ca veniturile ar fi crescut cu „peste 12% fata de anul precedent”.
Pe zona financiara, Ilie Bolojan invoca un semnal de incredere, „Pentru prima data, in octombrie Romania s-a imprumutat la dobanzi sub cele din ultimul an, dovada ca revine increderea investitorilor”. In acelasi registru, el promite ca, tocmai pentru ca „am inceput sa facem ordine in finante”, „anul viitor nu vor mai exista cresteri de taxe si impozite”.
In plan politic, Ilie Bolojan ataca frontal initiativa opozitiei, descriind motiunile de cenzura drept un mecanism repetitiv care „livreaza doar haos si scandal” si care ar urmari „un exercitiu politic”.
El afirma ca nu intelege „ce alternativa propun semnatarii motiunii” si pune intrebarile care, in viziunea sa, definesc miza, „Ar fi trebuit sa lasam Romania in criza?”, „sa continuam cu cheltuielile si sa adancim deficitul?” sau „sa nu investim in aparare si sa lasam Romania vulnerabila?”.
Ilie Bolojan merge mai departe si spune ca motiunea ar arata fie ca semnatarii „nu inteleg contextul economic, social si geopolitic”, fie ca „se fac ca nu inteleg”. Iar avertismentul cel mai apasat vine pe aparare, el acuza ca s-au opus „autorizarii doborarii dronelor care intra in spatiul nostru aerian” si concluzioneaza, „Mi se pare periculoasa maniera in care va raportati la apararea tarii noastre”.
Dincolo de duelul politic, discursul mizeaza pe o ecuatie simpla, sacrificii acum, stabilitate fiscala inainte si un prag de securitate pe care guvernarea nu vrea sa-l negocieze.