Ucraina a devenit, fara sa isi fi propus initial, unul dintre cele mai dure laboratoare ale roboticii moderne. In timp ce dronele aeriene si maritime au ajuns deja sa aiba efecte decisive pe campul de lupta, o alta categorie de masini incepe sa isi ceara locul: robotii terestri. Nu sunt „Terminatorii” autonomi din filme, ci platforme controlate de la distanta, nascute din nevoia brutala de a muta munitie, de a evacua raniti si, tot mai des, de a lupta.
Ucraina isi extinde rapid rolul acestor sisteme, pe masura ce presiunea din transee si din orase impinge soldatii si inginerii sa adapteze platformele existente pentru sarcini tactice noi. „In loc de masinile autonome de tip Terminator imaginate in science fiction, aceste sisteme s-au concentrat in principal pe logistica si reaprovizionare”, arata informarea, subliniind insa ca „rolul lor se extinde acum rapid” in luptele reale.
Pe hartie, ambele tabere au o gama larga de roboti terestri. In cazul Ucrainei, saltul din ultimii ani este explicat printr-o combinatie de ajutor militar extern si productie interna. Din 2022, Ucraina a operat 15 platforme THeMIS furnizate de Estonia, folosite pentru reaprovizionare si evacuarea victimelor, iar tara este programata sa primeasca inca 150 de astfel de sisteme. In paralel, apar solutii locale: platforme electrice precum Targan-300 si BRO-1409, semn ca industria interna incearca sa tina pasul cu cererea de pe front.
Dar Ucraina nu se opreste la logistica. Fortele ucrainene au inceput sa implementeze si sisteme armate, precum Droid TW 12.7, o platforma care „transporta o mitraliera de calibru .50, actionata de la distanta”. Trecerea de la caratul cutiilor de munitie la roluri de lupta spune ceva despre ritmul cu care se schimba razboiul: cine gaseste o solutie tehnica utila azi, o vede copiata sau contracarata maine.
In teren, pe langa platformele mai mari, exista si o „familie” de roboti mici, cu roti, senile sau chiar cvadrupede. Aceste dispozitive sunt considerate utile mai ales pentru colectarea de informatii, dar amploarea utilizarii lor ramane neclara. „Datorita dimensiunilor lor mici, sunt dificil de observat sau fotografiat”, iar acest lucru limiteaza imaginile care ajung in spatiul public. In plus, tocmai natura misiunilor – discreta, sensibila – inseamna ca multe utilizari nu sunt dezvaluite.
Problema majora ramane orasul. Rolul robotilor terestri a fost limitat de dificultatea operarii in medii urbane, acolo unde se poarta o mare parte din lupte. „Mentinerea unor legaturi de comunicatii fiabile in teren urban este o provocare”, iar sistemele se pot impotmoli in moloz, fire sau santuri. Miscandu-se incet, devin tinte usoare pentru drone FPV si bombardiere – adica exact pentru armele care au facut deja din cer o zona a pericolului constant.
Totusi, un episod recent a aratat de ce Ucraina investeste in aceste platforme. Un Droid TW 12.7 ucrainean a atras atentia „saptamana trecuta” dupa ce a mentinut o pozitie ucraineana impotriva unui avans rusesc timp de 45 de zile, fiind folosit de Brigada a 3-a de Asalt pentru a umple un gol in liniile din regiunea Harkov. Au circulat si imagini cu acelasi tip de sistem tragand asupra unui transportor blindat rusesc MT-LB si distrugandu-l intr-un asalt nocturn langa Kostyantynivka, in regiunea Donetk. Mai mult, Ucraina a modificat ulterior platforma pentru o configuratie cu lansator de grenade de 40 mm, un detaliu care sugereaza adaptare rapida, pe masura ce apar nevoi noi.
De cealalta parte, Rusia este vazuta public mai ales in roluri logistice, dar a publicat si imagini cu sisteme inarmate. La inceputul acestui an, armata rusa a prezentat un Courier echipat cu mitraliera, operat alaturi de o echipa de infanterie intr-un exercitiu cu foc real. Alte rapoarte indica utilizarea unui Courier cu modul de racheta termobarica Shmel pe axa Sumy, iar filmari suplimentare au aratat un Omich echipat cu un pachet usor de aruncator de flacari.
Exista si o miza „invizibila”: genistii. In tot razboiul, trupele de geniu ale ambelor parti au modelat campul de lupta, dar au suferit pierderi mari de echipamente si personal. Pentru a compensa, Rusia incearca sa genereze capacitate inginereasca prin roboti terestri: Courier a fost echipat pentru a plasa mine terestre, „permitand Rusiei sa inlocuiasca minerele pierdute, reducand in acelasi timp expunerea inginerilor sai”.
Ucraina si Rusia imping robotica terestra din zona experimentului spre normalitatea frontului. Chiar daca limitarile tehnice sunt inca severe, directia este clara: intr-un razboi dominat de drone si supraveghere, fiecare metru castigat sau aparat va depinde tot mai mult de masini care pot livra, observa si lovi fara a pune imediat un soldat in pericol.