Pasii Pregatiti de Romania pentru Programul SAFE si DEciziile Asteptate de la Comisia Europeana

Ministrul Apararii, Radu Miruta, a descris o fereastra de timp stransa pentru urmatorii pasi externi vizand programul SAFE, intr-un proces care depinde de deciziile Consiliului European si de momentul in care Comisia Europeana pune in aplicare decizia. Se doreste ca luna februarie sa fie pentru accelerarea etapei europene si pentru pregatirea semnarii, cu o margine de manevra pana in martie, daca ritmul administrativ o impune. In evaluarea Ministrul Apararii, mesajul primit este ca intentioneaza sa grabeasca procedura cat se poate, tocmai pentru ca acordul de imprumut sa fie semnat in primavara.

Ministrul Apararii leaga acest calendar de un obiectiv mai mare: mutarea unor achizitii planificate pe termen mai lung intr-un mecanism de finantare considerat avantajos, cu costuri mai bune decat alternativa finantarii scumpe. Logica invocata este una de necesitate, nu de optiune, deoarece planificarea multianuala exista deja si a fost aprobata la nivelurile nationale relevante.

Ministrul Apararii a punctat ca, pe plan intern, urmeaza o faza tehnica: stabilirea cerintelor operationale si a regulilor de cooperare pentru fiecare proiect. Aceste cerinte vor fi construite pe baza documentelor transmise de institutiile din zona de securitate nationala, inclusiv de la aparare si interne, alaturi de documente dedicate cooperarii industriale pregatite de zona economica a guvernului.

Ministrul Apararii plaseaza aceasta etapa in centrul mecanismului de implementare: fiecare program are nevoie de definiri precise, pentru ca urmatoarele aprobari sa aiba un suport consistent. In acelasi timp, pachetul de documente trebuie sa sustina analiza si sa pregateasca traseul final de avizare, astfel incat propunerile sa poata fi consolidate intr-un set coerent de decizii.

Ministrul Apararii a insistat asupra unei directii economice: localizarea productiei in Romania, acolo unde este posibil, prin companii publice, companii private sau furnizori din industria nationala care pot intra intr-un lant valoric mai larg. Accentul cade pe construirea unui lant de productie si aprovizionare diferit de cel existent, cu tinta de crestere a numarului de angajati si de dezvoltare economica in zone unde dinamica industriala a slabit.

Ministrul Apararii a indicat ca modelul nu se rezuma la asocierea public-privata, ci vizeaza integrarea firmelor care opereaza deja in Romania, pentru a le conecta la cerere si contracte capabile sa impulsioneze capacitatile interne. Mesajul este ca beneficiul nu se masoara doar in livrari, ci si in efecte economice: specializare, furnizori, locuri de munca, si o amprenta industriala mai puternica.

Ministrul Apararii a descris si pasul institutional de final: documente de analiza construite pe baza contributiilor ministerelor, urmate de aprobarea CSAT, care ar urma sa vina la final pe toate propunerile. In paralel, a fost subliniata munca intensa a grupului de lucru, cu saptamani lungi, care a permis depunerea unei aplicatii trecute rapid prin evaluare si aprobata in prima transa.

Ministrul Apararii a legat succesul de o tema recurenta: capacitatea de a livra repede. A fost invocata provocarea construirii unor capacitati industriale intr-un timp comprimat, inclusiv in mediul privat, unde termenele uzuale pot depasi ritmul cerut acum. Pentru unele proiecte, tinta de operationalizare si finalizare a productiei pana in 2030 devine un test de executie pe care guvernele, in trecut, l-au ratat adesea sub presiunea termenelor.

Ministrul Apararii mizeaza pe un dublu pariu: accelerarea deciziilor externe pentru a semna acordul in intervalul februarie-martie si construirea interna a unui sistem care transforma finantarea in productie, cooperare si livrare rapida. Daca ritmul se mentine, proiectele pot functiona ca o punte intre securitate si economie, cu rezultate masurabile atat in capacitate, cat si in dezvoltare regionala.