Evaluarea Condițiilor Meteorologice de Iarnă în România Publicată de ANM, ce Transmit Meteorologii

ANM, Administrația Națională de Meteorologie, arată că, pentru perioada 1 decembrie 2025 – 10 februarie 2026, evaluarea condițiilor de iernare la speciile de toamnă s-a făcut printr-un indice termic care însumează temperaturile minime negative din aer, sub pragul ZTmin. ≤ -10°C, exprimat în „unități de ger”. ANM indică o iarnă blândă, încadrată între 0 și 10 „unități de ger”, în cea mai mare parte a Dobrogei și a Olteniei.

ANM precizează că acest tipar de iarnă blândă a apărut și local în nordul, nord-estul, estul, centrul și vestul Munteniei, în nord-estul, sudul și vestul Banatului, în sudul și izolat vestul Moldovei, în nord-vestul Transilvaniei și în estul Crișanei, conturând un tablou regional în care episoadele de ger sever au fost mai rare sau mai puțin persistente.

În paralel, ANM consemnează că pe suprafețe agricole extinse din Crișana, dar și în multe areale din Muntenia, Banat, Transilvania și Moldova, caracterul sezonului rece a fost de iarnă normală, adică 11–30 „unități de ger”. În această categorie intră, conform ANM, inclusiv zone din Maramureș (izolat), centrul Dobrogei, precum și arii din nordul, estul și centrul Moldovei, semn că distribuția „unităților de ger” a fost variată chiar și în interiorul aceleiași regiuni.

Pentru agricultori, această încadrare contează deoarece indicele urmărește exact episoadele care pot influența rezistența la iernare: nu doar frigul în sine, ci acumularea minimelor sub pragul de -10°C, acolo unde sensibilitatea biologică a culturilor devine relevantă.

ANM semnalează iarnă aspră, între 31 și 50 „unități de ger”, în cea mai mare parte a Maramureșului. Același caracter apare local în nord-estul și centrul Transilvaniei, izolat în sudul și vestul Transilvaniei, în estul Moldovei, în sud-estul Crișanei și al Banatului, precum și în mai multe zone ale Olteniei și în sudul și vestul Munteniei.

În practică, o astfel de acumulare sugerează mai multe nopți cu minime accentuate, adică exact situațiile care pot pune presiune pe culturile de câmp și pe speciile pomi-viticole, mai ales când gerul se repetă sau se prelungește.

Într-un pas suplimentar de severitate, ANM notează apariția iernii foarte aspre, între 51 și 89 „unități de ger”, local în estul și izolat în nordul Transilvaniei, precum și în nordul Moldovei. Este o categorie rară, dar importantă, pentru că semnalează acumulări de minime negative care pot depăși mai des pragurile biologice de rezistență.

Acolo unde „unitățile de ger” cresc, cresc și întrebările pentru fermieri: cât de bine au intrat culturile în iarnă, ce stare au avut înainte de episoadele reci și cât de uniformă a fost protecția naturală oferită de condițiile locale.

ANM subliniază că „asprimea iernii” este un indice termic folosit pentru evaluarea condițiilor de iernare la speciile de toamnă în intervalul decembrie–februarie. El însumează temperaturile minime negative din aer sub pragul ZTmin. ≤ -10°C, utilizând datele meteorologice înregistrate la stațiile cu program agrometeorologic din rețeaua Administrației Naționale de Meteorologie.

Cu alte cuvinte, indicatorul este gândit să surprindă exact componenta de risc: frecvența și intensitatea minimelor care pot împinge plantele dincolo de limitele lor de toleranță.

În evaluarea prezentată, ANM arată că indicele exprimă cuantumul temperaturilor minime ale aerului situate sub pragurile biologice de rezistență ale culturilor de câmp — orz, grâu de toamnă și rapiță — și ale speciilor pomi-viticole. Nu este un verdict de pierderi, ci o radiografie a severității termice relevante pentru iernare, utilă pentru a înțelege unde presiunea de ger a fost mai mare și unde a fost mai ușor de gestionat.

Imaginea de ansamblu descrisă de ANM arată o iarnă cu multiple fețe: blândă în Dobrogea și Oltenia, normală pe arii agricole întinse, dar cu nuclee de asprime în Maramureș și episoade foarte aspre local în Transilvania și nordul Moldovei. Pentru culturile de toamnă, diferențele dintre 0–10 și 51–89 „unități de ger” pot însemna diferențe reale de stres termic, iar acest tip de indice ajută la înțelegerea riscului exact acolo unde temperaturile au coborât sub pragurile biologice relevante.