NASA a testat recent roverul ERNEST in desertul Colorado din sudul Californiei, iar rezultatul arata cat de mult poate avansa explorarea spatiala in anii urmatori. NASA foloseste acest prototip compact cu patru roti pentru a imbunatati autonomia robotica si pentru a intelege cum pot fi traversate terenuri extreme, greu accesibile pentru roverele actuale.
NASA a dezvoltat ERNEST la Laboratorul de Propulsie cu Jet din sudul Californiei, iar roverul are o lungime de 1,2 metri si o arhitectura gandita pentru mobilitate dificila. NASA a proiectat ERNEST astfel incat fiecare roata sa poata fi ridicata separat, ceea ce ii permite sa treaca peste obstacole care ar putea opri roverele martiene Curiosity si Perseverance.
NASA mizeaza pe acest avantaj pentru viitoare misiuni care ar putea ajunge in zone inaccesibile de pe Marte sau de pe Luna, acolo unde terenul complicat poate bloca vehiculele traditionale. NASA a folosit ERNEST pe teren ca platforma de testare pentru un posibil rover lunar de lunga durata, capabil sa parcurga distante mai mari si sa sustina misiuni mai ambitioase.
NASA a obtinut in testele recente o deplasare de aproximativ 26 de kilometri, cu interventie minima din partea inginerilor care monitorizau vehiculul. NASA a rulat campania pe parcursul a sapte zile de teste intermitente, iar ERNEST a condus 37 de ore cu viteze de pana la 1 km/h.
NASA considera important acest progres deoarece viteza atinsa depaseste cu mult ritmul maxim la care pot naviga Curiosity si Perseverance in prezent. NASA a construit ERNEST pornind de la ideea unui rover relativ simplu si mai ieftin, dar suficient de avansat pentru a duce mai departe sistemul de suspensie rocker-bogie folosit de roverele martiene.
NASA a introdus pe ERNEST o suspensie activa care poate gestiona distributia greutatii intre roti si poate permite miscari diferite, inclusiv mers lateral, urcare peste obstacole si deplasare in orice directie. NASA a testat anterior doua prototipuri mai mici, de aproximativ 0,6 metri, pentru a compara 11 configuratii de suspensie activa in conditii simulate de regolit lunar.
NASA a folosit invatarea prin consolidare pentru a antrena roverul sa ia decizii singur, prin interactiune cu mediul si prin simulare de inalta fidelitate. NASA a rulat mii de ore de teste virtuale pe un cluster de calcul performant, ceea ce a permis accelerarea dezvoltarii fara a depinde doar de testele fizice.
NASA ofera astfel un indiciu clar despre directia urmatoare a explorarii spatiale, unde roverele trebuie sa fie mai rapide, mai autonome si mai pregatite pentru terenuri extreme. NASA poate influenta indirect si publicul din Romania, deoarece astfel de proiecte arata cum inteligenta artificiala, robotica si cercetarea avansata devin tehnologii esentiale pentru viitor.
