LUNA este in centrul unei descoperiri care promite sa ofere o noua perspectiva asupra evolutiei satelitului natural al Pamantului, deoarece cercetatorii au identificat bazinul Polul Sud-Aitken (SPA) drept locul ideal pentru gasirea unor fragmente primordiale din mantaua lunara si pentru confirmarea existentei unui ocean de magma antic.
Acest crater gigantic de impact, cu o adancime de aproximativ 13 kilometri si un diametru de peste 2.500 km, reprezinta urmele unui eveniment cataclismic petrecut in urma cu aproximativ 4,3 miliarde de ani, cand un corp ceresc de forma si marime notabile a lovit suprafata Lunii cu o forta incredibila.
LUNA, conform datelor geofizice si petrologice, a avut impactul care a generat SPA a excavat o portiune subtire a oceanului de magma in stadiu avansat de cristalizare, expunand materiale aflate adanc in mantaua Lunii. Mostrele rezultate din acest proces de ejectie s-au imprastiat pe suprafata lunara in urma cataclismului, pastrand inscrisuri geologice inca neatinse de crusta rece, greu de regasit in alte regiuni ale Lunii.
Aceste fragmente primordiale ofera, asadar, oportunitatea unica de a studia atmosfera termica si chimica a Lunii in timpul formarii sale timpurii. Jeff Andrews-Hanna, om de stiinta planetar la Universitatea din Arizona, a prezentat in martie la Conferinta Anuala de Stiinte Lunare si Planetare de la Woodlands, Texas, o lucrare in care propune ca obiectul impactor a sapat in oceanul de magma cristalizat partia superioara a mantalei lunare.
„Artemis va preleva probe de ejectii SPA si posibil material din oceanul de magma”, a explicat Andrews-Hanna, sugerand ca misiunile americane viitoare vor putea aduce pe Pamant marturii directe despre etapele finale ale cristalizarii mantalei lunare.
Analiza formei alungite a bazinului SPA a dezvaluit un impact oblic, contradictoriu fata de interpretarile anterioare. Marginea nordica a craterului gazduieste o „balta” de material – un exces de crusta groasa care pare a compensa cantitatea de crusta lipsa din bazin.
Craterul misterios care ar putea avea acum o explicatie
Spre deosebire de alte cratere in forma de lacrima de pe Luna, unde stratul ejectat se subtiaza in directia de deplasare a impactorului, SPA prezinta o conicitate indreptata spre sud, semn ca obiectul ceresc s-a miscat tot spre sud, nu spre nord cum se credea. Aceasta reinterpretare ofera o noua cheie pentru intelegerea dispersiei materialelor mantalei.
Formarea Lunii insasi este legata de un eveniment cataclismic: in copilaria Sistemului Solar, un obiect de marimea lui Marte s-a prabusit intr-un Pamant tinar, ambele proto-planete topindu-se partial intr-un ocean de magma.
Pe masura ce materialul topit s-a racit, un mineral cu densitate mica numit plagioclaz a plutit la suprafata pentru a forma crusta lunara, in timp ce compusii mai densi au coborat spre interior. Andrew-Hanna descrie aceasta faza ca „dovada incontestabila” a existentei oceanului de magma, ramasit astazi doar in roca marturie.
Compozitia chimica a ejectiilor SPA indicata de prezenta elementelor KREEP – potasiu, elemente ale pamanturilor rare si fosfor – ofera indicii suplimentare. Studiile anterioare deja identificasera urme de toriu in fundul bazinului, sugerand ca impactul a strapuns crusta si a expus mantaua bogata in KREEP.
Insa abia analiza mai recenta a hartilor de toriu de pe Luna a dezvaluit ca ejectiile din sud-vest contin cantitati semnificative de toriu, demonstrand ca oceanul de magma, aflat in ultima faza de cristalizare, a patruns in crusta dupa impact.
Descoperirile au un rol esential in pregatirea misiunii cu echipaj uman Artemis, planificata sa aselenizeze in 2026. Astronautii vor putea colecta mostre din mantaua tanara si le vor aduce pe Pamant pentru analize detaliate. Compararea acestor probe cu rocile din regiunea Procellarum KREEP Terrane (PKT) va oferi doua instantanee ale mantalei lunare in epoci diferite, permitand determinarea precisa a momentului cristalizarii oceanului de magma.
Aceasta data va clarifica legatura stransa dintre evolutia Lunii si formarea Terrei, aducand lumina asupra originilor sistemului nostru planetar. Pe masura ce pregatirile pentru Artemis avanseaza, bazinul Polul Sud-Aitken ramane un tinut cheie pentru intelegerea Lunii si a istoriei sale dramatice.
Mostrele aduse de viitorii astronauti vor fi, fara indoiala, probele de netagaduit care ne pot oferi raspunsuri definitive despre oceanul de magma si, prin extensie, despre nasterea Terrei. LUNA, oglinda Pamantului de acum miliarde de ani, promite sa ascunda in continuare secrete ce asteapta sa fie dezvaluite.
