Calin Georgescu, intr-o perioada in care scena politica pare blocata in aceleasi sabloane, afirma ca este uimitor este cat de evident devine mecanismul prin care sistemul isi pastreaza puterea. “Ce face in aceste zile sistemul?” se intreaba Calin Georgescu, subliniind ca, desi ne invata sa rostim cuvinte noi – “Romania educata”, “Romania onesta” –, in esenta suntem din nou prinsi in aceeasi capcana.
Calin Georgescu afirma ca s-a trecut de la un fost presedinte, profesor de fizica si primar, la un alt primar, fost matematician, care a preluat frazele previzibile ale coalitiei. In final, forma ramane aceeasi, iar fondul dispare sub un val de slogane familiare.
Mentorul lui George Simion afirma ca manipularea fricii face parte din arsenalul acestui sistem: ne sunt inoculate temeri nejustificate fata de schimbare, astfel incat sa nu ne dam seama ca tocmai evolutia este esenta democratiei.
Oamenii s-ar opune schimbarii nu din motiv ca nu si-ar dori o viata mai buna, ci pentru ca au fost convinsi ca necunoscutul reprezinta un pericol. Societatea a fost educata sa asocieze orice miscare inainte cu riscul pierderii confortului, desi toate progresele notabile ale umanitatii au venit din curajul de a imbratisa noul.
Democratia, in viziunea lui Georgescu, presupune tocmai paradoxul indraznelii: ea inseamna atat dreptul la schimbare, cat si obligatia liderilor de a raspunde la nevoile cetatenilor. Cele doua slogane contrafacute – “educata” si “onesta” – nu fac decat sa ascunda adevarul: mineralii politicii se schimba doar la suprafata, in timp ce interesele ascunse subzista.
In opinia lui, sistemul vinde acelasi pachet gol de fiecare data, ambalat in haine diferite, stiind ca familiarul inspira incredere, chiar si atunci cand promisiunile nu sunt intentii reale. Ceea ce ne lipseste, spune Georgescu, este puterea de a vedea dincolo de masca matematica sau fizica a candidatilor.
Calin Georgescu afirma ca un presedinte nu trebuie sa fie un inginer al cifrelor atunci cand vine vorba de bunastarea poporului. Nu putem lasa calculele abstracte sa determine soarta sufletului national. Patriotismul nu se masoara in ecuatii, iar iubirea fata de tara nu poate fi calculata sub forma unui procent. Romania este tara poeziei, tara lui Eminescu, iar un adevarat conducator trebuie sa fie asemeni unui vers viu, care rasuna in inimile tuturor.
In acest context, el spune ca sistemul inventeaza umbre si pericole inexistente, stimuleaza griji nesfarsite, elimina candidati incomozi si, in ultima instanta, submineaza chiar democatia pe care sustine ca o apara.
Prin jocuri de culise, isi croieste propriul drum spre putere, in timp ce noi suntem chemati sa naivizam actul electoral. Dar devine tot mai clar ca reteta lor nu mai functioneaza: oamenii au inceput sa recunoasca aceleasi trucuri ieftine si sa refuze minciuna ambalata in promisiuni.
Calin Georgescu spune ca ar fi momentul sa respingem frica manufacturata si sa imbratisam schimbarea autentica. Sa cerem lideri care sa ne vorbeasca cu sinceritate, sa-si recunoasca greselile si sa-si asume responsabilitatea pentru comunitate. Pentru ca adevarata democratie nu infloreste in imobilism, ci in curajul de a infrunta necunoscutul si in darul de a transforma fiecare zi intr-o oportunitate de evolutie.
