Ministrul Educației, Daniel David, aflat recent la Cluj, a atras atenția asupra uneia dintre problemele cele mai serioase cu care se confruntă elevii din România, mai exact povera pe care o resimt elevii de clasele primare din cauza ținutelor de rechizite excesive.
Ministrul Educației, în discuțiile avute cu reprezentanți ai comunității educaționale, acesta a subliniat că, deși curriculumul impune un volum ridicat de materii și activități, responsabilitatea pentru gestionarea echilibrului dintre ceea ce se predă și ceea ce se poartă în ghiozdan nu poate reveni exclusiv ministerului, ci trebuie împărtășită de fiecare unitate școlară.
În opinia sa, un prim pas spre atenuarea efortului copiilor este organizarea internă a școlilor, astfel încât anumite materiale să rămână în spațiile de învățare și să nu fie zilnic transportate între domiciliu și unitatea de învățământ.
Ministrul Educației face propunerea în contextul unei analize personale, în care ministrul a experimentat pe propria piele greutatea unui ghiozdan de elev de clasa a III-a, însoțindu-și de câteva ori fiica la cursuri. Această experiență l-a determinat să reflecteze asupra modului în care se pot reduce sarcinile inutile și să insiste asupra unei predări „mai puțin încărcate, dar mai relevante și mai bine organizate”.
Printre soluțiile avansate de ministru se numără crearea unor dulapuri individuale sau comune, etichetate corespunzător, care să permită păstrarea la școală a manualelor, caietelor sau a rechizitelor ce nu sunt utilizate zilnic.
Astfel, elevii nu ar mai fi nevoiți să își transporte întreaga colecție de materiale, iar timpul câștigat ar putea fi redirecționat către aprofundarea subiectelor importante și către dezvoltarea unor activități practice.
Ministrul Educației explică și că, însă, pentru ca aceste schimbări să devină realitate, ministrul atrage atenția că este nevoie de un efort comun: ministerul poate stabili orientări privind reducerea volumului curricular, dar implementarea propriu-zisă ține de autonomia fiecărei școli.
În acest sens, Daniel David și-a exprimat dorința ca unitățile de învățământ să capete un grad mai mare de independență, astfel încât profesorii, părinții și elevii să formeze comunități educaționale solidare. Prin cooperare și alocare eficientă a resurselor – nu neapărat financiare, ci de timp și interes – aceste comunități ar putea găsi cele mai bune soluții locale adaptate propriilor nevoi.
Pe de altă parte, mandatul tehnocrat al ministrului include și obiective legate de întărirea componentei euro-atlantice în sistemul de educație și cercetare, într-un context politic și financiar dificil.
Ministrul Educației afirmă și că, așa cum a explicat la preluarea funcției, una dintre priorități era demararea unor reforme rapide, cu impact vizibil în câteva luni, simultan cu realizarea unui diagnostic amplu al întregului sistem. Această analiză ar urma să fundamenteze intervenții pe termen mediu și lung, menite să asigure stabilitatea și progresul educației românești.
Încheierea etapei sale de reformă, după cum a precizat, depinde de o serie de factori politici, începând cu sprijinul partidelor parlamentare. Deși susținut de PNL în postura de tehnocrat, ministrul Educației a subliniat că nu funcția este scopul în sine, ci rezultatele concrete: un sistem educațional mai eficient, mai puțin împovărător pentru elevi și mai bine ancorat în standardele europene.
În această lumină, problemele legate de greutatea ghiozdanului devin un simptom al unei nevoi mai ample de reorganizare și colaborare la toate nivelurile actului educațional.
