Netflix aduce în prim-plan o nouă poveste care promite să captiveze inimile: My Oxford Year, un film regizat de Iain Morris, nominalizat la BAFTA, și scris de Allison Burnett (cunoscut pentru Autumn in New York) împreună cu Melissa Osborne.
Bazat pe romanul Juliei Whelan și inspirat de scenariul original al lui Burnett, filmul îi are în centrul său pe Sofia Carson și Corey Mylchreest, alături de o poveste de dragoste care se desfășoară pe fundalul academic și istoric al Universității Oxford. Trailerul, disponibil acum pe Netflix, invită spectatorii să pășească pe campus și să se pregătească pentru o experiență emoțională complexă.
Carson, care este și producător executiv pentru acest proiect — al doilea său rol de producție după Purple Hearts din 2022 — subliniază importanța alegerii lui Morris ca regizor. „Iain Morris a creat una dintre cele mai emblematice producții de televiziune britanice, The Inbetweeners”, spune ea, explicând că umorul britanic este parte integrantădin ADN-ul filmului.
Dragostea, în My Oxford Year, nu este doar o succesiune de momente romantice: este un amalgam în care râsul, durerea, pierderea și speranța coexistă simultan. „Într-o singură scenă, te poți îndrăgosti, poți avea inima frântă, poți plânge și râde — toate în aceeași respirație”, adaugă Carson, evidențiind cum comedia servește ca lumină asupra întunericului emoțional.
Povestea urmărește pe Anna (interpretată de Carson), o tânără americană ambițioasă, care își urmează visul de copil și pleacă în Marea Britanie pentru a studia la Oxford.
Viața ei pare să fie pe calea cea bună până când îl întâlnește pe Jamie (Mylchreest), un localnic carismatic și inteligent, care transformă totul. Mylchreest, crescut în Londra și familiarizat cu atmosfera Oxfordului prin prietenii săi, a găsit personajul său aproape de realitate, în timp ce Carson s-a confruntat cu senzația de „peștele scos din apă”, asemănătoare cu cea a Annei.
Filmului îi este insuflată o adâncă reverență pentru literatură și poezie. Carson vorbește despre bucuria de a explora „lumea viselor, a iubirii, a poeziei Annei”, menționând influența marilor poeți care au pășit pe coridoarele Oxfordului. Citatul lui Alfred Tennyson din 1833, „Este mai bine să fi iubit și să fi pierdut decât să nu fi iubit niciodată”, este invocat ca o punte între trecut și prezent, atât în campus, cât și în inima filmului.
Chimia dintre Carson și Mylchreest este descrisă de regizorul Morris ca fiind naturală încă de la început. „S-au împrietenit din primul moment în care au lucrat împreună”, spune el, evidențiind că au reușit să îi provoace unul pe celălalt să râdă — și, uneori, să plângă. Morris speră ca publicul Netflix să parcurgă „toate emoțiile asociate cu experiența minunată, zgomotoasă, haotică, neașteptată, amuzantă și sfâșietoare care este îndrăgostirea”.
Povestea a rezonat și cu Bowen, care a trăit o relație intensă într-un an petrecut la Oxford, simțind că limitarea temporală a amplificat conexiunea, eliminând presiunea asupra viitorului. Această intensitate se reflectă în relația dintre Anna și Jamie, o poveste de dragoste care se desfășoară într-un context în care fiecare moment pare să conteze mai mult.
My Oxford Year este acum disponibil pe Netflix, invitând spectatorii să experimenteze o poveste de dragoste britanică atipică, construită din râsuri și lacrimi, literatură și autenticitate, și să se lase purtați de magia Oxfordului. Netflix continuă astfel să aducă în prim-plan filme care combină profunzimea emoțională cu o estetică narativă rafinată, îmbinând tradiția cu sensibilitatea contemporană.
