Rusia Fortata sa Adopte Tactici Neobisnuite pentru Atacurile din Ucaina

O schimbare discreta de strategie, accelerata de teren si tehnologie, arata cat de repede se pot rasturna regulile si cat de scump se plateste orice greseala.

rusia atacuri cai ucraina

Ucraina vede tot mai clar cum cerul plin de drone rescrie regulile luptei, iar solutiile „clasice” reapar acolo unde tehnologia blocheaza miscarea. Intr-un episod rar, fortele ruse au incercat sa se apropie de pozitii in sa, un semnal ca presiunea asupra logisticii si a mobilitatii impinge tacticile spre variante low-tech, mai greu de detectat si mai potrivite pentru terenul imbibat de noroi.

Ucraina, prin trupele din Brigada 92 de Asalt Separata, spune ca a identificat un grup de soldati rusi care avansa calare spre liniile sale. In imaginile video publicate de brigada, calaretii sunt reperati rapid, iar interventia operatorilor de drone vine la scurt timp dupa detectare. In deschiderea filmarii, un soldat rus apare pe teren deschis, urmarit de o drona, apoi lovitura survine in momentul in care acesta incearca sa se fereasca.

Explozia, potrivit descrierii incidentului, provoaca panica: un cal se sperie si isi arunca calaretul, apoi fuge intr-o alta directie, iar soarta unui al treilea soldat ramane neclara. Episodul a starnit comentarii si in spatiul public, iar jurnalistul Iaroslav Trofimov a rezumat ironia situatiei: „Obisnuiau sa numeasca asta Primul Razboi Mondial cu drone, asa ca rusii au decis sa lanseze unitati de cavalerie calare.”

Pentru Ucraina, momentul este relevant nu doar ca imagine, ci ca indicator al adaptarii accelerate. Anatolii Tkachenko, comandant al unei baterii de mortare din Brigada 92, spune ca este ceva ce nu mai vazuse: „Aceasta a fost de fapt prima data cand am vazut asta.” El explica de ce cineva ar alege caii: miscarea poate fi mai tacuta, iar in noroi pot avea un avantaj fata de vehicule.

In Ucraina, terenul si vremea devin, din nou, un „actor” major. Tkachenko descrie trecerea de la motociclete la improvizatii: „I-am eliminat cu motocicletele, iar acum, din cauza noroiului, cad constant, iar motocicletele se strica. Exista multi factori in joc.” Mykola Melnyk, fost ofiter in Brigada 47 Mecanizata, completeaza tabloul cu o imagine dura a frontului: „Pe campuri, chiar acum, noroiul este atat de rau incat nimeni nu poate trece.”

Brigada 92 sustine ca pierderile de vehicule ale Rusiei, pe fondul atacurilor repetate ale infanteriei, au ajuns atat de severe incat se cauta inlocuitori pentru transportul mecanizat. Analiza citata de brigada indica si degradarea manevrei: mai putine blindate, mai multe mijloace civile, de la motociclete la furgonete, un trend pe care Tatarigami, fondatorul Frontelligence Insight, il descrie ca semn al unei erodari continue.

Ucraina beneficiaza, in acelasi timp, de un avantaj tot mai clar al supravegherii. Dimko Zhluktenko, operator de drone in Batalionul 413 de Sisteme Fara Pilot, spune ca tintele sunt lovite chiar inainte sa se apropie de linia de contact: „Echipa mea se concentreaza pe grupurile si vehiculele de infanterie aflate la 15-20 de kilometri de front.” Iar Shaun Pinner, fost soldat britanic care a luptat la Mariupol in 2022, sintetizeaza presiunea permanenta: „Fiecare centimetru al liniei este sub supraveghere constanta.”

Pentru Ucraina, concluzia este una rece: cand fiecare miscare poate fi vazuta, se va incerca orice pentru a reduce „semnatura” detectabila, de la grupuri mici de doi-trei soldati, la mijloace de transport neasteptate si reaprovizionare cu drone. In aceasta ecuatie, noroiul, improvizatia si tehnologia nu se exclud, ci se imping reciproc spre o noua normalitate pe campul de lupta.