Ministerul Educației a publicat Raportul național privind analiza riscurilor de segregare școlară pentru anul școlar 2024–2025, un document care scoate la lumină dimensiunea unui fenomen ce afectează profund echitatea în educația românească. Datele provin din primul exercițiu național de raportare și oferă o imagine amplă asupra modului în care criterii sociale, etnice și funcționale pot separa elevii în interiorul acelorași școli.
Ministerul Educației subliniază că segregarea nu apare izolat, ci adesea se suprapune prin mai multe criterii, amplificând riscurile de excluziune educațională. Ministerul Educației arată că această segregare intersecțională lovește în special copiii proveniți din medii vulnerabile, unde sărăcia, nivelul scăzut de educație al părinților și structura familiei se combină într-un cerc dificil de rupt.
Analiza arată că cele mai frecvente forme de segregare sunt legate de statutul socio-economic. Peste 86% dintre structurile școlare analizate prezintă risc de separare a elevilor în funcție de nivelul de educație al părinților. Mai mult de jumătate dintre școli au semnale de segregare pentru elevii beneficiari de bursă socială sau proveniți din familii monoparentale. Ministerul Educației consideră aceste cifre un semnal clar că inegalitățile sociale se reflectă direct în organizarea claselor și în experiența educațională a copiilor. Ministerul Educației avertizează că fără intervenții sistemice, aceste diferențe riscă să se adâncească.
Segregarea pe criteriu etnic continuă să fie una dintre cele mai vizibile probleme. Aproximativ un sfert dintre școlile cu elevi romi prezintă risc de separare pe clădiri, iar patru din zece structuri școlare indică segregare pe clase. Ministerul Educației evidențiază că fenomenul diferă semnificativ de la județ la județ, ceea ce necesită politici adaptate local.
În cazul elevilor cu dizabilități, peste 23% dintre școli au semnale de alertă privind segregarea pe clase. Ministerul Educației precizează însă că unele situații pot fi influențate de organizarea funcțională a activităților didactice, mai ales când elevii sunt însoțiți de adulți de sprijin. Ministerul Educației recomandă interpretarea atentă a datelor, pentru a diferenția între adaptări necesare și practici care pot duce la izolare.
Pentru anul școlar în curs, Ministerul Educației pregătește un al doilea exercițiu de raportare, cu accent nu doar pe colectarea datelor, ci și pe intervenții concrete. Ministerul Educației urmărește ca școlile și inspectoratele să dezvolte mecanisme permanente de prevenție, analiză și corectare a situațiilor de segregare. Scopul declarat este transformarea desegregării și incluziunii într-o realitate zilnică, nu doar într-un obiectiv pe hârtie.
Raportul este prezentat ca un punct de plecare pentru schimbări structurale, menite să elimine practicile discriminatorii și să creeze un sistem educațional mai echitabil. Ministerul Educației consideră că introducerea acestei dimensiuni de raportare în activitatea curentă a școlilor poate genera o cultură a responsabilității și a incluziunii.
Prin acest demers, Ministerul Educației face un pas major spre recunoașterea și combaterea segregării școlare, oferind pentru prima dată o radiografie națională detaliată a fenomenului. Datele arată clar că inegalitățile sociale, etnice și funcționale se reflectă direct în structura claselor, iar fără acțiuni ferme riscul de excluziune va continua să crească. Viitorul educației românești depinde acum de capacitatea instituțiilor de a transforma aceste constatări în politici reale de incluziune.
