Ilie Bolojan pune pe masă o reformă cu impact direct în fiecare gospodărie, taxele locale vor fi calculate, de anul viitor, în raport cu valorile de piață ale proprietăților, stabilite de Ministerul Finanțelor pe baza tranzacțiilor reale din fiecare localitate. Mesajul este dublu: mai multă corectitudine în evaluare, dar și promisiunea că nivelul taxelor nu ar trebui să crească semnificativ.
Ilie Bolojan descrie această schimbare ca parte dintr-un efort mai amplu de a face administrația mai eficientă, cu cheltuieli mai mici, într-un moment în care presiunea pe bugete crește, iar statul nu mai are aceeași capacitate de a susține transferuri ca în anii trecuți.
În viziunea premierului, schimbarea de principiu este clară: baza de calcul nu va mai porni de la valori care pot fi depășite de realitate, ci de la prețurile din tranzacții efective, centralizate la nivelul Ministerului Finanțelor, pentru fiecare localitate. Asta ar însemna o imagine mai fidelă a pieței și, implicit, o așezare diferită a poverii fiscale între proprietăți similare, dar evaluate până acum neuniform.
În același timp, Ilie Bolojan insistă că reforma nu urmărește o creștere bruscă a taxelor, ci o recalibrare a modului de stabilire. Accentul cade pe predictibilitate și pe limitarea șocurilor pentru contribuabili.
Un element cheie rămâne autonomia locală: procentele vor rămâne la dispoziția autorităților locale. În logica prezentată, primăriile ar trebui să aibă spațiu de manevră pentru a ajusta nivelul taxelor astfel încât, per ansamblu, acestea să nu urce semnificativ față de anul în curs.
Mesajul trimis către administrațiile locale este unul de responsabilizare: instrumentul rămâne la nivelul comunității, iar decizia finală trebuie să țină cont de realitățile sociale, de costurile serviciilor publice și de capacitatea de plată.
Ilie Bolojan aduce în prim-plan o problemă veche, dar rar explicată atât de direct: diferențele mari dintre localități. Unele își permit investiții și servicii mai bune datorită poziției geografice sau dezvoltării economice, în timp ce altele funcționează cu resurse limitate.
De aici, argumentul pentru o formulă de echilibrare bugetară: localitățile cu vârfuri de venituri ar urma să aibă veniturile plafonate, iar cele sub un nivel de bază ar primi sprijin pentru a asigura servicii esențiale. În esență, ideea este ca standardul minim pentru cetățeni să nu depindă exclusiv de norocul geografic al unei comunități.
Premierul leagă discuția despre taxe și echilibrare de contextul bugetar general: România are un an record de investiții, cu peste 10 miliarde de euro din PNRR care trebuie absorbiți până în august, alături de programe majore precum CNI, Anghel Saligny și alte linii guvernamentale.
În această ecuație, Ilie Bolojan avertizează că statul nu mai poate susține transferuri la nivelul anilor trecuți. Cu alte cuvinte, presiunea se mută pe eficiență administrativă, prioritizare și pe folosirea banilor acolo unde produc efecte concrete.
În paralel cu taxele, Ilie Bolojan insistă pe reforma administrației ca pe un mecanism de întărire a capacității primarilor de a-și exercita mandatele și de a genera politici publice locale. Schimbarea, spune premierul, nu se poate face doar dintr-un singur loc, din București, ci prin fiecare comunitate.
Este și un mesaj politic, dar și unul de management public: dacă nivelul central cere rezultate, atunci trebuie să ofere instrumente și reguli care să facă administrația mai performantă și mai puțin costisitoare.
Într-un registru mai direct, Ilie Bolojan susține că oamenii vor să vadă responsabilitate, iar miza Guvernului este să treacă România printr-o situație dificilă cu costuri cât mai mici și să creeze fundația pentru relansarea economiei în acest an.
El evocă momentul de tensiune din vara trecută, când România ar fi ajuns într-o situație-limită și când funcția de premier venea cu răspunderea unor măsuri nepopulare, amânate de guverne succesive. Spune că România și-a respectat indicatorii pentru prima dată după mulți ani de deficit, și-a recâștigat încrederea piețelor, iar dobânzile nete au scăzut, însă cu costuri sociale pe care nu le minimalizează.
Miza anunțată de Ilie Bolojan este o combinație rară în politica fiscală: schimbări structurale, dar cu promisiunea de a evita creșteri bruște. Dacă noul sistem va reuși să lege taxele locale de realitatea pieței, păstrând totodată echilibrul între comunități și presiunea suportabilă pentru contribuabili, reforma poate deveni una dintre cele mai vizibile transformări ale administrației locale din ultimii ani.
