Ministrul Energiei, Bogdan Ivan, a mers la Ora Guvernului pe tema situației apei potabile din Curtea de Argeș cu un mesaj de delimitare fermă între responsabilități, pe fondul unei crize care a afectat zeci de mii de oameni și a alimentat tensiuni politice inclusiv în interiorul coaliției. În esență, a spus că e normal ca un demnitar să clarifice public ce ține de competența instituției pe care o conduce și ce nu, mai ales când apar atacuri și acuzații.
Ministrul Energiei a susținut că instituția sa nu stabilește debitele și nu potabilizează apa, iar coordonarea tehnică a regimului hidrologic revine Administrației Naționale Apele Române. Tot acolo plasează și responsabilitatea pentru programul de golire de la Vidraru, descris drept un proces început în urmă cu aproximativ un deceniu, desfășurat cu avizele necesare, inclusiv cu acordul de mediu emis de autoritatea competentă.
Semnalul central transmis a fost că lucrările de la Vidraru nu sunt opționale. Barajul, pus în funcțiune în 1966, ar fi depășit de două ori durata estimată de viață, iar obiectivul este prezentat drept critic pentru Sistemul Energetic Național. În acest context, intervențiile sunt tratate ca investiții strategice, nu ca decizii care pot fi amânate fără consecințe.
În aceeași intervenție, Ministrul Energiei a apărat rolul Hidroelectrica și a respins ideea transformării companiei într-un țap ispășitor pentru o situație care, în opinia sa, are o cauză locală clară. A punctat că atunci când o companie acționează profesionist, respectă legea și execută o investiție strategică, nu ar trebui atacată doar pentru că ar fi convenabil politic.
În paralel, explicația oferită pentru criza din Curtea de Argeș se mută de la lac și baraj către infrastructura de tratare a apei. Problema, a spus el, este lipsa investițiilor într-o stație locală de tratare pusă în funcțiune în 1970, considerată depășită atât ca tehnologie, cât și ca performanță. A indicat diferențe majore între capacitatea acestei stații de a gestiona turbiditatea și nivelurile pe care le pot procesa stațiile moderne.
Pentru a arăta că au existat măsuri de prevenire și gestionare, a fost prezentat un set de acțiuni atribuite Hidroelectrica. Printre acestea se află manevre hidrotehnice pentru decantarea în lacuri adiacente, menținerea volumelor necesare alimentării populației și coordonare permanentă cu Apele Române, autoritățile locale și operatorul Aquaterm. A mai fost subliniată respectarea avizelor și condițiilor legale și reducerea cu aproximativ 50% a debitului de golire, de la 47 mc/s la circa 25 mc/s, ca răspuns la solicitările locale.
Din această perspectivă, concluzia prezentată este că Ministerul Energiei și compania strategică din subordine și-au îndeplinit obligațiile, iar vulnerabilitatea reală rămâne în infrastructura locală de tratare, insuficient pregătită pentru episoade de turbiditate ridicată. Mesajul politic final a fost unul critic la adresa unor colegi din USR, despre care a spus că nu ar fi venit cu întrebări și soluții, ci doar cu acuzații și convingeri politice.
Într-un moment în care oamenii cer apă potabilă, nu argumente, disputa despre cine răspunde poate deveni la fel de importantă ca intervenția tehnică propriu-zisă. Iar linia trasată de Ministrul Energiei mută reflectorul de pe baraj și debite către investițiile amânate, acolo unde o stație veche de decenii poate decide cât de repede se revine la normal.
