Ministrul Sănătății, Alexandru Rogobete, pregătește o schimbare care poate redesena felul în care România își înțelege bolile, riscurile și nevoile reale din spitale și cabinete. Printr-o ordonanță de urgență de modificare și completare a Legii nr. 95/2006, instituția condusă de Alexandru Rogobete propune un cadru normativ primar clar pentru registrele naționale din sistemul de sănătate, astfel încât datele să nu mai rămână dispersate, incompatibile și imposibil de integrat într-o imagine coerentă.
Ministrul Sănătății pornește de la o realitate recunoscută chiar în fundamentarea proiectului: legea actuală permite elaborarea registrelor, dar formularea este generală și nu stabilește standarde unitare. În lipsa unor reguli precise privind organizarea, structura seturilor de date, interoperabilitatea sistemelor informatice, obligațiile de raportare ale unităților sanitare, responsabilitățile instituționale și garanțiile de protecție a datelor, dezvoltarea a fost fragmentară. Unele domenii au doar evidențe parțiale sau aplicații punctuale, iar în altele colectarea rămâne exclusiv la nivel local, fără posibilitatea consolidării într-un sistem integrat național.
Noua abordare introduce un titlu distinct în lege, Titlul XXII, dedicat registrelor naționale din sistemul de sănătate. Registrele sunt consacrate expres drept servicii publice de interes național și sunt organizate sub autoritatea Ministrul Sănătății. În această arhitectură, autoritatea este operator de date cu caracter personal, direct sau prin instituții împuternicite, cu roluri și delimitări care ar urma să fie stabilite mai clar decât până acum.
Miza declarată este una pragmatică: monitorizarea incidenței și prevalenței bolilor cronice și transmisibile, identificarea rapidă a tendințelor epidemiologice și creșterea calității și eficienței actului medical prin acces la date complete și actualizate. Pentru Ministrul Sănătății, aceste obiective, ridicate la nivel de lege, devin temeiul juridic primar pentru colectarea și prelucrarea unitară a datelor medicale, în condiții de legalitate, proporționalitate și transparență.
Textul proiectului descrie explicit problema tehnică și metodologică: baze de date dispersate, neinteroperabile și adesea incompatibile. Rezultatul, potrivit motivației, este lipsa unei viziuni unitare asupra stării de sănătate a populației. Prin standardizare și reguli de funcționare, Ministrul Sănătății urmărește să depășească etapa soluțiilor izolate și să creeze posibilitatea integrării la nivel național.
O componentă sensibilă este definirea clară a categoriilor de date ce pot fi prelucrate în registre. Sunt enumerate date de identificare ale pacienților, informații despre starea de sănătate și istoricul medical, antecedente personale și heredocolaterale, date clinice și paraclinice, diagnostice, proceduri și tratamente, date de monitorizare, plus date de identificare ale profesioniștilor implicați în acordarea serviciilor medicale. Enumerarea este prezentată ca o garanție pentru limitarea scopului și minimizarea datelor, în linie cu Regulamentul (UE) 2016/679 și Legea nr. 190/2018, oferind claritate pentru unități și previzibilitate pentru persoanele vizate.
Proiectul reglementează și temeiul juridic pentru prelucrarea datelor privind sănătatea inclusiv fără consimțământ, invocând interesul public major în sănătatea publică, în condițiile și limitele legislației europene. În același timp, sunt consacrate dreptul de informare și posibilitatea de opoziție motivată, o încercare de echilibru între nevoia de protecție a sănătății publice și drepturile legate de viața privată și protecția datelor.
În esență, schimbarea propusă mută registrul medical din zona improvizației tehnice într-un cadru legal explicit, cu obiective și reguli clare. Dacă va fi aplicată unitar, Ministrul Sănătății descrie un sistem capabil să transforme datele dispersate în informație utilă pentru politici publice, programe și decizii clinice, fără a ignora obligațiile de transparență și protecție a datelor.
