Ministrul Mediului, Diana Buzoianu, avertizează că în România se pregătește o creștere a costului apei industriale, ca parte dintr-un jalon asumat prin PNRR. Ministrul Mediului spune că, deși scenariile finale nu sunt încă gata, direcția este clară: mecanismul din cadrul ANAR trebuie consolidat astfel încât instituția să poată atrage fonduri pentru investiții în infrastructură.
Ministrul Mediului insistă însă asupra unei linii roșii: orice formulă va fi aleasă nu trebuie să fie resimțită de populație. În viziunea sa, presiunea nu ar trebui mutată către cetățeni printr-un preț final mai mare, ci către operatorii care folosesc apă industrială și care, în prezent, au marje de profit ce pot fi ajustate. Mesajul este unul politic și economic în același timp: investițiile trebuie făcute, dar distribuirea costurilor trebuie să rămână echitabilă.
Ministrul Mediului leagă explicit acest subiect de obligațiile asumate prin PNRR, unde există un jalon ce cere întărirea mecanismului de finanțare al ANAR. Potrivit explicațiilor sale, neîndeplinirea acestui jalon atrage o sancțiune serioasă: o penalitate de aproximativ un miliard. De aici rezultă și urgența politică: trebuie o variantă acceptată de toate partidele, discutată atât în coaliție, cât și la nivelul guvernului, pentru a evita costul unei întârzieri.
Ministrul Mediului conturează astfel o ecuație cu două presiuni simultane. Pe de o parte, există constrângerea de calendar și de conformare PNRR. Pe de altă parte, există riscul ca o soluție prost calibrată să fie percepută ca o scumpire indirectă pentru cetățeni. În această tensiune, ministrul indică o preferință fermă: prețurile pentru populație nu au o rațiune să crească, iar dacă cineva trebuie să piardă, ar fi vorba de o parte din profiturile actuale din lanțul economic care utilizează această resursă.
Ministrul Mediului invocă o estimare majoră: aproximativ 30 de miliarde de lei, necesari pentru lucrările critice de infrastructură împotriva inundațiilor, pe un orizont de 15 ani. Această cifră, explică ea, este rezultatul unei evaluări realizate de Banca Mondială, în baza unui contract de servicii achiziționat în cadrul jalonului din PNRR. Nu este vorba despre un proiect punctual, ci despre un program multianual, care trebuie planificat ca un buget al instituției întins pe un deceniu și jumătate.
Ministrul Mediului pune accentul pe destinația banilor: investiții reale, nu doar mecanisme pe hârtie. În prim-plan apar barajele despre care, spune ea, se discută de mult și care au nevoie de „milioane bune” pentru întreținere, astfel încât să poată apăra comunitățile de inundații. În paralel, ministrul vorbește și despre lucrări noi în zone considerate absolut critice, acolo unde riscul este imediat și unde lipsa intervențiilor ar lăsa populația expusă.
Ministrul Mediului descrie o schimbare inevitabilă: costul apei industriale va crește, pentru a alimenta un mecanism care să finanțeze infrastructura de apărare împotriva inundațiilor. Dar miza politică, economică și socială este ca această schimbare să nu se transforme într-o povară pentru cetățeni. Următoarele discuții din coaliție și guvern vor decide forma finală, însă direcția declarată rămâne aceeași: investiții pe termen lung, bani direcționați prioritar spre zonele de risc și protejarea populației de scumpiri la factura finală.
