Ministrul Economiei specifică faptul că România are nevoie de un cadru unitar, capabil să identifice rapid operatorii economici de interes strategic și să permită intervenții concrete atunci când infrastructuri sau capacități vitale sunt afectate ori amenințate.
Ministrul Economiei susține că actuala legislație este prea fragmentată pentru a răspunde eficient unor riscuri tot mai mari. În forma ei de acum, aceasta conține reguli separate pentru infrastructuri critice, investiții strategice sau protecția securității naționale, însă nu oferă un mecanism integrat. În contextul evoluțiilor geopolitice recente, această lipsă de coerență devine, în viziunea oficialului, o vulnerabilitate pe care statul nu își mai permite să o ignore.
În centrul proiectului se află ideea unei reacții rapide și coordonate. Ministrul Economiei arată că economia națională depinde într-o măsură importantă de funcționarea neîntreruptă a unor capacități industriale strategice, cele care asigură producția de bunuri esențiale, susțin sectoare cu valoare adăugată ridicată și întăresc competitivitatea României pe piețele europeană și internațională.
Potrivit explicațiilor sale, noul act normativ ar crea instrumentele prin care statul să poată interveni înainte ca o criză să distrugă valoarea unor active importante. Oficialul vorbește despre necesitatea unui cadru juridic care să permită menținerea și valorificarea acestor capacități atunci când companiile care le dețin ajung în dificultate financiară și riscă să își întrerupă activitatea.
Ministrul Economiei descrie aceste capacități industriale drept elemente structurale ale economiei naționale. Nu este vorba doar despre producție, ci și despre locuri de muncă, lanțuri industriale complexe, furnizori, subcontractori și numeroase activități conexe care depind de stabilitatea unor companii mari sau a unor instalații integrate.
În această logică, pierderea unor astfel de active nu ar însemna doar închiderea unei afaceri, ci ar putea provoca efecte în lanț în economie. De aceea, proiectul urmărește să permită evaluarea relevanței sistemice a anumitor operatori și stabilirea unui regim juridic unitar, adaptat importanței lor pentru interesul național.
Unul dintre cele mai importante puncte din mesajul transmis de Ministrul Economiei este lista instrumentelor economice pe care statul le-ar putea folosi. Printre acestea se numără participarea la capitalul unor operatori economici, recapitalizarea, conversia unor creanțe în participații, achiziționarea ori administrarea unor active industriale și alte formule de stabilizare sau restructurare.
Oficialul insistă însă că intervenția nu ar trebui făcută arbitrar, ci în condiții comparabile cu cele ale unui operator privat, respectând principiul „operatorului economic într-o economie de piață”, așa cum este consacrat în jurisprudența europeană și în practica din domeniul ajutorului de stat.
Prin această ordonanță, Ministrul Economiei transmite că statul vrea să treacă de la reacții întârziate la un mecanism preventiv. Miza este dublă: evitarea degradării ireversibile a unor instalații și menținerea valorii economice a unor active care, odată oprite, pot pierde rapid din relevanță și eficiență.
Inițiativa prezentată de Ministrul Economiei conturează o schimbare de abordare în raport cu sectoarele strategice. Dincolo de limbajul tehnic, mesajul de fond este clar: statul vrea să aibă la îndemână pârghii reale pentru a apăra stabilitatea economică, continuitatea producției și reziliența națională într-o perioadă tot mai complicată.
