Ingrijirea de lunga durata din Romania se confrunta cu o problema care nu mai poate fi tratata drept una secundara: oamenii care lucreaza direct cu persoanele varstnice considera pregatirea profesionala esentiala, dar accesul efectiv la cursuri ramane limitat, fragmentat si foarte diferit de la o institutie la alta.
Ministrul Muncii, Dragos Pislaru, a prezentat concluziile Raportului de diagnostic privind nevoile de formare ale fortei de munca din domeniul ingrijirii de lunga durata, realizat de Banca Mondiala in proiectul ADAPT. Imaginea rezultata este una clara: sistemul recunoaste importanta pregatirii, dar nu reuseste inca sa o transforme intr-un proces constant de dezvoltare profesionala.
Formarea ramane mult prea redusa
Diferenta dintre ceea ce considera managerii necesar si ceea ce se intampla in realitate este semnificativa. Managerii DGASPC acorda importantei formarii profesionale un scor de 9,71 din 10, iar cei din DAS si SPAS un scor de 9,28.
Cu toate acestea, dintre cele 46 de DGASPC-uri care au raspuns analizei, doar 18, adica 38,3%, au un plan de formare pentru perioada 2026-2027. Mai mult, 36 nu au organizat in ultimii doi ani niciun curs dedicat exclusiv propriilor angajati pentru ingrijirea persoanelor varstnice.
Situatia este relevanta si la nivel local. Cele 667 de DAS si SPAS respondente au raportat 20.687 de angajati, insa doar 3.755 au participat la cursuri in 2024-2025. Practic, mai putin de unul din cinci angajati a beneficiat de pregatire.
Doar 29% dintre asistentii sociali au participat la cursuri, procentul scazand la 17,4% pentru asistentii medicali comunitari. In cazul celor 773 de asistenti personali profesionisti raportati de DGASPC-uri, participarea a fost de sub 15%.
Raportul arata ca formarea este inca folosita mai ales „reactiv”, in jurul acreditarilor, inspectiilor, licentierilor sau unor probleme care ajung deja in atentia publica, in loc sa existe un proces continuu adaptat nevoilor angajatilor.
Competente esentiale lipsesc din sistem
Problema nu priveste doar obtinerea unor diplome sau indeplinirea unor proceduri administrative. Competentele identificate drept prioritare au legatura directa cu siguranta si demnitatea persoanelor varstnice.
Managerii serviciilor sociale au acordat prevenirii caderilor un scor de 9,21 din 10, iar mobilitatea si suportul fizic au depasit 9,25. Primul ajutor si monitorizarea starii de sanatate se afla, de asemenea, printre domeniile considerate importante.
Personalul are nevoie de pregatire pentru transferul si mobilizarea beneficiarilor, nutritie, igiena, urgente, dar si pentru comunicarea cu persoanele cu declin cognitiv sau pentru gestionarea comportamentelor dificile.
Raportul atrage atentia inclusiv asupra competentelor digitale. Angajatii trebuie sa poata utiliza registre electronice, sa documenteze corect activitatea si sa foloseasca responsabil inclusiv aplicatii bazate pe inteligenta artificiala.
La acestea se adauga managementul de caz, evaluarea nevoilor sociale, colaborarea intre institutii, planificarea si monitorizarea beneficiarilor.
Ingrijitorii informali au nevoie sprijin
O situatie aparte este cea a ingrijitorilor informali, persoane care ajung sa aiba responsabilitati complexe fara sa beneficieze intotdeauna de pregatire specializata.
Multi invata „prin observatie, incercare si eroare sau din surse online”, desi pot ajunge sa administreze tratamente, sa urmareasca simptome sau sa reactioneze in situatii de urgenta.
Pentru acestia sunt considerate necesare module scurte si practice despre mobilitate, igiena, dementa, medicatie, prevenirea caderilor, comunicare si drepturile beneficiarilor. Formatul trebuie sa fie flexibil, tocmai pentru ca multi nu pot lasa persoana ingrijita nesupravegheata.
Datele prezentate de Dragos Pislaru arata ca ingrijirea de lunga durata din Romania are nevoie nu doar de personal, ci de oameni pregatiti constant pentru responsabilitatile pe care le au. Atunci cand formarea ajunge la mai putin de unul din cinci angajati, problema nu mai tine exclusiv de administratia sistemului. Ea poate influenta direct siguranta, autonomia si calitatea vietii persoanelor varstnice. Transformarea cursurilor dintr-o obligatie ocazionala intr-un proces profesional continuu pare sa fie una dintre cele mai importante provocari identificate de raport.
