Ministrul Muncii, Florin Manole, spune ca, in acest moment, nu exista un proiect de schimbare pe tema discutata public, dar confirma ca a avut o conversatie directa cu premierul, intr-o discutie “fata in fata”, in care si-a exprimat pozitia fara echivoc. Ministrul Muncii precizeaza ca opiniile sale, transmise “sincer si colegial”, sunt “total diferite” de alte abordari vehiculate in spatiul public, subliniind ca dezbaterea trebuie ancorata in realitatea legii si a contributiilor.
Ministrul Muncii sustine ca ajutorul de somaj nu functioneaza ca o recompensa pentru lipsa de munca, ci ca un sprijin pentru cei care au muncit deja. Ministrul Muncii explica: “Ajutorul de somaj primeste astazi doar cineva care a muncit, nu cineva care a stat degeaba”, pentru ca “ajutorul de somaj se calculeaza pentru cei care au lucrat o perioada de timp”. In logica sa, sistemul este construit pe contributie, nu pe intentie, iar diferenta dintre mit si fapt trebuie spusa clar.
Ministrul Muncii insista ca oamenii cu venituri decente nu ar avea nici interesul, nici posibilitatea reala sa traiasca din sumele aferente somajului. Ministrul Muncii argumenteaza ca un angajat care a avut “un salariu decent, un salariu mediu” nu se va multumi “sa stea acasa pe 15, maxim 20% din venitul” anterior, pentru ca exista “un anumit standard de viata” si cheltuieli care nu pot fi acoperite “cu cele cateva sute de lei” reprezentand ajutorul. Ministrul Muncii foloseste acest exemplu pentru a respinge narativul conform caruia somajul ar incuraja nemunca.
Ministrul Muncii merge mai departe si transforma discutia intr-o lectie de definitii sociale: “Somajul nu este o forma de lene, somajul este un moment dificil in viata unei persoane, cand tocmai ti-ai pierdut un loc de munca.” Ministrul Muncii adauga un detaliu de bun-simt, cu impact emotional: “Nu stiu pe nimeni in lumea asta sa se bucure cand pierde locul de munca, dimpotriva.” In aceasta cheie, Ministrul Muncii cere ca politicile publice sa porneasca de la realitatea umana, nu de la stereotipuri.
Ministrul Muncii afirma raspicat ca sursa banilor si criteriile sunt deja stabilite: “Nu, nu cred ca ajutorul de somaj se da pentru oameni care nu vor sa munceasca, se da pentru oameni care au muncit si se da din contributia lor de pe urma muncii lor.” Ministrul Muncii puncteaza si dimensiunea juridica: “Asta nu este o parere, este un fapt, asa este legea.” Pentru public, mesajul Ministrul Muncii e o delimitare clara intre perceptii populare si functionarea efectiva a sistemului.
Dincolo de somaj, Ministrul Muncii spune ca exista “masuri si pentru mame, pentru victimele violentei domestice”, indicand ca portofoliul social ramane mai larg decat o singura tema. Totodata, Ministrul Muncii lanseaza o propunere de calibrare a pietei muncii: “O alta masura este aceea de a reduce pentru un an, doi poate contingentul de lucratori straini in aceasta tara.”
Ministrul Muncii nu contesta aportul acestora, dimpotriva: “Oamenii aceia sunt totusi oameni care muncesc foarte bine, apreciem asta, ei primesc salarii, platesc taxe in aceasta tara, trebuie sa aiba drepturile protejate.” Dar Ministrul Muncii considera ca o reducere temporara ar putea “lasa mai mult spatiu pentru lucratorul din Romania” si ca “nu cred ca este o greseala sau o eroare”.
Ministrul Muncii transmite ca discutia despre protectie sociala si forta de munca trebuie purtata cu cifre, lege si empatie, nu cu etichete. Intre contributie, demnitate si echilibru pe piata muncii, mesajul sau pune presiune pe decidentii politici sa explice, concret, ce vor schimba si de ce.
