Netflix ramane in prim-planul celei mai urmarite povesti de la Hollywood, pe fondul unei posibile achizitii care tine industria cu ochii pe fiecare detaliu. In acelasi timp, Paramount Skydance refuza sa renunte la oferta sa rivala pentru preluarea Warner Bros. Discovery, ceea ce amplifica presiunea si creste miza negocierilor.
Netflix este prezentat ca un potential cumparator, iar discutia nu se opreste la cifre si strategii de portofoliu, ci ajunge direct la intrebarea care nelinisteste cel mai mult piata, ce se intampla cu experienta din salile de cinema daca o platforma globala de streaming controleaza mai mult din productia si distributia de film. In acest context, co-directorul executiv Ted Sarandos a transmis public un mesaj de calmare, sustinand ca operarea ar continua, in linii mari, pe modelul actual.
In jurul WBD s-a strans, din nou, atentia intregii industrii, iar confruntarea dintre oferte creeaza un peisaj de competitie in care fiecare tabara isi calculeaza atent urmatoarea miscare. Netflix apare ca actorul cu cea mai mare capacitate de a schimba regulile jocului, iar simpla posibilitate a unui acord impinge lanturile de cinematografe si organizatiile de profil sa isi formuleze public temerile.
Pentru Netflix, tema cinematografelor devine un test de incredere, nu doar o dezbatere de strategie. Sarandos a indicat ca, daca firma ramane implicata in circuitul de cinema, tinta este performanta, inclusiv castigarea weekendului de deschidere si rezultatele de box office. Mesajul incearca sa sugereze ca, in viziunea Netflix, lansarea in cinema nu este un detaliu decorativ, ci un obiectiv competitiv.
Netflix Face o Promisiune Majora Inainte de Finalizarea Achizitiei Warner Bros. Discovery
Punctul cel mai sensibil ramane fereastra de exclusivitate in cinematografe. Sarandos a avansat public ideea unei ferestre de 45 de zile, un reper care ar semana cu practicile deja cunoscute in industrie. Totusi, o relatare anterioara a indicat ca Netflix ar sustine o fereastra de 17 zile, o varianta perceputa ca fiind considerabil mai dura pentru cinematografe, deoarece reduce timpul in care salile pot capitaliza pe interesul initial.
Discutia s-a alimentat si dintr-un exemplu recent, finalul Stranger Things ar fi generat incasari de peste 25 de milioane de dolari intr-o difuzare scurta, in cinematografe, intre noaptea de Revelion si Anul Nou. Pentru Netflix, cifra este un argument ca evenimentele speciale pot functiona; pentru proprietarii de sali, ea devine si o avertizare despre cat de repede poate fi mutat publicul intre cinema si platforma.
Netflix incearca sa isi nuanteze si pozitionarea mai veche privind relevanta modelului traditional de cinema, explicand ca pentru anumite comunitati fara acces usor la sali, ideea de a merge la film poate fi, practic, depasita de realitate. In acelasi timp, comparatia cu cinefilii din zone precum Manhattan subliniaza ca aceeasi formula nu se aplica uniform, pentru unii, cinema-ul e la cativa pasi; pentru altii, e o deplasare improbabila.
Presiunea publica vine si din partea organizatiei comerciale Cinema United, care a transmis Congresului ca o achizitie de acest tip ar concentra si mai mult controlul asupra productiei si distributiei in mainile unei singure platforme globala dominanta, intr-o piata deja foarte concentrata. In traducere pentru public, mesajul este simplu, puterea de negociere si diversitatea optiunilor ar putea scadea, iar regulile de lansare ar putea fi rescrise.
Netflix se afla intre promisiunea continuitatii si suspiciunea ca, odata cu un acord major, prioritatile se pot schimba rapid. Iar intr-o industrie in care ferestrele de lansare pot decide viata unui film in box office, urmatorul pas va fi judecat nu doar dupa ce se spune, ci dupa ce se semneaza.
