ANM, Administrația Națională de Meteorologie, a analizat indicele termic aferent perioadei 01 decembrie 2025 – 29 ianuarie 2026, concentrându-se pe cuantumul temperaturilor minime negative din aer, exprimate ca ZTmin. ≤ -10°C, cunoscute și ca „unități de ger”. ANM folosește acest reper pentru a descrie „asprimea iernii”, un indicator care surprinde cât de dur a fost anotimpul rece în raport cu rezistența biologică a culturilor.
ANM tratează „asprimea iernii” ca instrument de evaluare a condițiilor de iernare la speciile de toamnă în intervalul decembrie–februarie, prin însumarea minimelor care coboară sub pragul de -10°C. Practic, ANM urmărește acele episoade în care temperatura trece sub limitele biologice de rezistență, pentru a contura riscul potențial asociat iernării.
Potrivit analizei, ANM consemnează o iarnă blândă, definită prin 0–10 „unități de ger”, în cea mai mare parte a Dobrogei și a Olteniei. În același registru, ANM notează apariții locale ale iernii blânde în nordul, nord-estul, estul, centrul și vestul Munteniei, precum și în nord-estul, sudul și vestul Banatului.
ANM mai indică iarnă blândă în centrul, sudul și izolat vestul Moldovei, în nord-vestul Transilvaniei și în estul Crișanei. Imaginea de ansamblu descrisă de ANM sugerează o distribuție neuniformă a gerului, cu regiuni întinse unde acumularea minimelor sub -10°C a rămas redusă, dar și cu „insule” în care severitatea a crescut.
În paralel, ANM arată că pe suprafețe agricole extinse din Crișana s-a conturat caracterul de iarnă normală, adică 11–30 „unități de ger”. Același tipar de iarnă normală este menționat de ANM local în nordul, vestul, sudul, centrul și estul Munteniei, dar și în nordul, nord-vestul, vestul și estul Banatului.
ANM plasează iarna normală și în centrul, estul, sud-estul, sudul și sud-vestul Transilvaniei, respectiv în nordul, estul și centrul Moldovei. Sunt semnalate, de asemenea, apariții izolate de iarnă normală în nordul Maramureșului, sudul Olteniei și centrul Dobrogei, ceea ce, în lectura ANM, indică zone în care gerul a fost suficient de frecvent pentru a se acumula, fără a atinge însă nivelurile de severitate superioare.
Când „unitățile de ger” cresc, ANM semnalează iarnă aspră, în intervalul 31–50. Cea mai mare parte a Maramureșului intră în această categorie, iar ANM mai menționează apariții locale în nordul, nord-estul și estul Moldovei, precum și în nord-estul și centrul Transilvaniei, cu extinderi izolate către sud și vest.
ANM include în zona iernii aspre și sud-estul Crișanei și al Banatului, nordul și nord-vestul Olteniei, dar și sudul Munteniei. Pentru unele regiuni, ANM observă chiar un caracter de iarnă foarte aspră, 51–89 „unități de ger”, local în est, izolat în nordul Transilvaniei și în nord-vestul Moldovei, acolo unde episoadele cu minime sub -10°C au fost mai numeroase sau mai persistente.
ANM subliniază că „asprimea iernii” este un indice termic folosit în evaluarea condițiilor de iernare pentru speciile de toamnă, iar miza nu este doar o etichetă climatică. În interpretarea ANM, indicatorul exprimă cuantumul temperaturilor minime ale aerului situate sub pragurile biologice de rezistență ale culturilor de câmp, în special orz, grâu de toamnă și rapiță.
ANM extinde relevanța acestui prag și către speciile pomi-viticole, unde sensibilitatea poate varia în funcție de fenofaze și de particularitățile locale, iar acumularea minimelor negative devine un semnal de atenție pentru condițiile de iernare. În plus, ANM precizează că analiza utilizează date meteorologice înregistrate la stațiile cu program agrometeorologic din cadrul rețelei Administrației Naționale de Meteorologie, ceea ce oferă o bază de comparație între regiuni.
ANM conturează, pentru intervalul 01 decembrie 2025 – 29 ianuarie 2026, o Românie împărțită între iarnă blândă, iarnă normală și nuclee cu iarnă aspră până la foarte aspră, în funcție de acumularea minimelor sub -10°C. Dincolo de hartă, mesajul-cheie este că „unitățile de ger” nu sunt doar o statistică sezonieră: ele descriu presiunea reală a frigului asupra rezistenței biologice a culturilor de toamnă și a speciilor pomi-viticole, adică exact zona în care iernarea poate face diferența între un start bun în primăvară și vulnerabilități care se văd mai târziu în câmp.
