Nicusor Dan a descris discuțiile despre competitivitatea europeană ca fiind mai puțin ceremoniale și mai apropiate de o confruntare cu realitatea. Nicusor Dan a spus că există un acord larg, Europa nu se mișcă suficient de repede. În lectura sa, tema competitivității pare abstractă doar la suprafață, pentru că în spatele ei se află exact ceea ce simt oamenii în fiecare zi, condițiile de viață, salariile și prețurile plătite la raft sau pe facturi.
Nicușor Dan a spus că întâlnirea a pus pe masă și lucruri incomode, tocmai pentru că miza nu mai poate fi amânată. Într-o economie globală care accelerează, întârzierea devine cost, iar costul ajunge, inevitabil, la populație și la firmele care încearcă să rămână competitive.
Nicusor Dan a indicat energia drept punctul fierbinte al discuțiilor și una dintre prioritățile imediate. A fost stabilit un calendar, urmează un Consiliu în 18–19 martie, iar până atunci Comisia și-a asumat să vină cu scenarii privind mecanismul de stabilire a prețului energiei, care să fie apoi dezbătute. Direcția politică enunțată este clară, coborârea prețului energiei.
În viziunea prezentată, problema nu este doar tehnică, ci strategică. Europa pierde din competitivitate pentru că energia este considerabil mai scumpă decât în Statele Unite sau China, iar această diferență se reflectă în costuri de producție, investiții amânate și presiune pe prețuri.
Nicusor Dan a subliniat că discuțiile despre piața internă au fost mai lungi și au adus în prim-plan simplificarea. Mediul economic reclamă birocrația, iar argumentul prezentat în întâlnire a fost tranșant, banii cheltuiți de companiile europene pentru conformare la reguli ajung să fie de două ori mai mari decât sumele plătite pentru cercetare-dezvoltare.
Pe această linie, a fost prezentat raportul celor numite „10 omnibusuri”, fiecare vizând simplificarea reglementărilor europene în domenii diferite. Miza declarată, reducerea poverii administrative, astfel încât firmele să poată investi mai mult în inovare și mai puțin în hârtii.
Nicusor Dan a insistat că Europa încă nu operează ca o piață unică deplină. În forma actuală, construcția e „la jumătate”, pentru că lipsesc componente esențiale, o piață unică a băncilor și capitalurilor, o piață unică în telecomunicații și o piață unică reală pe energie — exact zona în care efectele se simt direct în facturile și costurile interne.
În paralel, pe competitivitatea externă, ar fi existat un acord, Europa nu își dorește o piață protecționistă. În schimb, ca răspuns la practici neconcurențiale, trebuie să poată reacționa rapid pentru protejarea unor sectoare economice, recunoscând că reacțiile de până acum nu au fost mereu cele mai rapide.
Nicusor Dan a adăugat o notă explicită pentru România, dacă vrem ca viitoarele companii să fie interesate să activeze aici, infrastructura trebuie digitalizată. Accentul cade pe interacțiunea firmelor cu instituțiile statului, care trebuie simplificată și mutată în sisteme digitale funcționale, astfel încât promisiunile europene să poată deveni oportunități concrete în economie.
Nicusor Dan a legat competitivitatea de viitorul buget european și de cadrul financiar multianual. Discuțiile despre cum va arăta bugetul UE pentru 2028–2034 se vor împleti cu obiectivele economice, iar una dintre ideile prezentate a fost stimularea domeniilor care nu pot fi susținute doar din bani privați, AI, industrii aerospațiale și cybersecurity.
În plus, a fost fixată o dezbatere în iunie privind certificatele pentru emisiile de gaze cu efect de seră, iar pentru a menține presiunea pe rezultate, s-a stabilit ca în fiecare consiliu din acest an să existe o sesiune dedicată competitivității, cu evaluarea progreselor.
În interpretarea lui Nicusor Dan, Europa încearcă să recupereze timpul pierdut prin termene clare și pachete de măsuri, dar succesul va depinde de viteza cu care promisiunile se transformă în decizii aplicabile. Dacă energia, simplificarea și piața unică rămân blocate în dezbateri, costurile vor continua să se vadă în prețuri și în ritmul de creștere. Pentru România, mesajul de fond este că digitalizarea nu mai e un proiect de imagine, ci condiția minimă pentru a nu rata oportunitățile care se conturează până la finalul lui 2026.
