Ministrul Energiei, Bogdan Ivan, spune că a promovat, la începutul acestei săptămâni, Memorandumul prin care angajații de la CE Oltenia ar urma să primească banii pentru tichetele de masă, o temă care a inflamat discuțiile dintre oameni, companie și autorități. În mesajul său, Ministrul Energiei insistă că și-a asumat public această poziție și o susține prin decizii și documente, „fără echivoc”, într-un moment în care tensiunile sociale pot izbucni rapid acolo unde există incertitudine.
Ministrul Energiei afirmă că Memorandumul ar fi trebuit să fie deja aprobat în ședința Guvernului României. Ministrul Energiei descrie discuțiile purtate în Guvern și în întâlnirile cu angajații drept o linie roșie: drepturile oamenilor nu pot fi negociate. Iar argumentul folosit are o greutate deliberat simplă: CE Oltenia și România nu depind de 700 de lei pe lună per angajat, tocmai de la muncitorii care lucrează greu, în condiții grele.
În centrul acestui episod rămâne, însă, politica deciziei: Ministrul Energiei precizează că, în momentul de față, decizia finală aparține premierului. Mesajul e construit ca o delimitare: el a făcut „toate procedurile” pentru ca drepturile să fie acordate, iar ceea ce urmează ține de semnătura și calendarul conducerii guvernamentale.
Totodată, Ministrul Energiei leagă disputa de o temă mai mare decât un beneficiu lunar: credibilitatea statului român. În lectura sa, statul trebuie să fie primul care dă semnalul de corectitudine și predictibilitate față de propriii angajați. Într-o frază-cheie pentru publicul larg, el avertizează că soluțiile pot fi echilibrate doar dacă sunt construite prin dialog real, nu prin măsuri luate în grabă. Transparența și responsabilitatea, spune el, pot preveni tensiunile.
În paralel cu presiunea socială, Ministrul Energiei revendică un demers european: renegocierea calendarului de închidere a capacităților pe cărbune și blocarea închiderii la 31 decembrie 2025. E un element care schimbă ritmul dezbaterii, pentru că mută discuția din zona internă în zona angajamentelor și a negocierilor cu partenerii europeni.
Mai mult, Ministrul Energiei afirmă că fără această renegociere România ar fi riscat să piardă aproximativ 1,8 miliarde de euro din PNRR. Mesajul e dublu: pe de o parte, câștig de timp pentru sistem; pe de altă parte, protejarea unei mize financiare majore, care apasă pe orice guvern atunci când termenele se apropie, iar proiectele trebuie justificat accelerate.
În acest tablou, Ministrul Energiei încearcă să fixeze o logică de „echilibru”: protejarea oamenilor, păstrarea funcționalității Sistemului Energetic Național și menținerea accesului la finanțare. El se definește ca „ministru social-democrat al Energiei”, o etichetă folosită pentru a ancora discursul în zona socială, fără să abandoneze tema securității energetice.
Iar mesajul se închide pe aceeași idee: va continua să susțină deschis soluții care protejează oamenii și păstrează funcționalitatea sistemului. Pentru public, miza imediată rămâne simplă: dacă Memorandumul intră la aprobare și dacă tensiunile se sting prin decizie, nu prin amânare.
A doua mare temă, cu efect pe termen lung, vine ca un anunț de etapă: Ministrul Energiei spune că a aprobat Decizia Finală de Investiție pentru Proiectul SMR de la Doicești. În viziunea sa, România devine prima țară din Europa cu o astfel de decizie finală pentru un proiect bazat pe reactoare modulare mici, prezentate drept energie sigură și curată.
Ministrul Energiei subliniază că nu e vorba doar despre cumpărare de tehnologie, ci despre dezvoltarea de capacitate industrială și locuri de muncă aici, în țară. Estimarea avansată: aproximativ 4.000 de locuri de muncă în perioada de dezvoltare — construcție, producție și asamblare — plus joburi permanente, bine plătite, pe termen lung, și o industrie care se poate forma în jurul proiectului.
Planul descris de Ministrul Energiei e împărțit în pași clari. Până în mai 2026 ar urma să fie parcurși pașii tehnici înainte de construcție: verificări ale terenului, avize, licențiere, contracte pentru echipamentele importante și organizarea echipei de proiect. În paralel, în următoarele șase luni, companiile de proiect trebuie să găsească resursele financiare, „în funcție de viabilitatea lui”.
Apoi urmează etapa Pre-EPC, estimată la aproximativ 15 luni, în care se stabilesc costurile detaliate, se aleg contractorii și se definitivează contractele esențiale pentru trecerea la construcție. La punerea în funcțiune, programată după 2030, proiectul ar urma să livreze 462 MW „în bandă”, independent de vreme, debite sau ora din zi, fără emisii de CO₂, cu rol complementar față de regenerabile.
Ministrul Energiei își construiește mesajul pe două fronturi: unul imediat, social, cu tichetele de masă și responsabilitatea statului față de propriii angajați; și unul strategic, cu renegocierea calendarului pe cărbune și cu SMR Doicești ca proiect industrial și energetic. În ambele, promisiunea e aceeași: soluții „corecte”, bazate pe proceduri și dialog, dar și pe decizii care nu mai pot fi amânate la nesfârșit.
