Ministerul Educației a publicat un ordin care reașază regimul manualelor școlare în învățământul preuniversitar, cu efecte directe asupra modului în care se cumpără și se gestionează aceste materiale. Mesajul de bază este unul de continuitate controlată: acordurile-cadru încheiate înainte de intrarea în vigoare a noului ordin rămân guvernate de legislația existentă la momentul semnării lor, în tot ce ține de încheiere, modificare, interpretare, efecte, executare și încetare.
Ministerul Educației transmite că nu rescrie din mers regulile pentru contractele deja făcute. Este o precizare esențială într-un domeniu în care procedurile publice au termene lungi și mize mari, de la tipărire și distribuție până la accesul elevilor la conținut, la timp, la început de an școlar.
Odată cu intrarea în vigoare a noului act, Ministerul Educației abrogă Ordinul nr. 5559/2013 privind regimul manualelor școlare în învățământul preuniversitar, publicat în Monitorul Oficial în martie 2014, cu modificările ulterioare. Decizia marchează o ruptură administrativă clară: vechiul cadru este scos din uz, iar instituțiile din sistem trebuie să aplice noul set de reguli.
În același timp, ordinul indică explicit cine duce la îndeplinire prevederile: Direcția Generală Echitate și Performanță în Învățământul Preuniversitar, Direcția Generală Minorități și Desegregare, Centrul Național pentru Curriculum și Evaluare, inspectoratele școlare județene și al municipiului București, precum și unitățile de învățământ. Prin această listă, Ministerul Educației pune responsabilitatea pe întreg lanțul instituțional, de la centru la școală.
Metodologia anexată ordinului descrie modul de achiziție a manualelor, adică felul în care se realizează cumpărarea din bugetul MEC a manualelor noi și/sau reeditate. În această arhitectură, Ministerul Educației și Cercetării, prin Centrul Național pentru Curriculum și Evaluare (CNCE), are rolul de a asigura organizarea licitației deschise pentru achiziție.
Textul definește mecanismele-cheie: acordul-cadru de furnizare, contractele subsecvente pentru achiziția publică, calendarul procedurii stabilit în acord cu Legea 98/2016 și criteriile tehnice de calitate prin care proiectele de manual sunt declarate conforme sau neconforme. Pentru editori și tipografii, rămâne clar că ofertantul este operatorul economic care depune oferte și trebuie să aibă capacitate de realizare și distribuție. Pentru școli și părinți, miza este una simplă: un proces predictibil, cu evaluări și termene, astfel încât manualele să ajungă la elevi fără întârzieri.
În definirea instrumentelor oficiale, Ministerul Educației indică două repere digitale: Catalogul manualelor aprobate, disponibil electronic pe site-ul rocnee.eu, și platforma manuale.edu.ro, portal deținut de MEC și gestionat de CNCE, dedicat vizualizării și folosirii variantei digitale a manualelor aprobate. În practică, aceste două puncte devin harta oficială a manualelor: ce este aprobat, unde se găsește și cum poate fi consultat.
Prin acest cadru, Ministerul Educației încearcă să standardizeze atât achiziția, cât și accesul la conținut, definind clar proiectul de manual, sesiunea de evaluare a calității și specificațiile tehnice din caietul de sarcini.
Ministerul Educației păstrează stabilitatea contractelor vechi, scoate din uz ordinul din 2013 și fixează, prin metodologie, traseul licitațiilor și al evaluării calității. Pentru sistemul preuniversitar, semnalul este că manualul școlar rămâne un bun public gestionat prin reguli precise, cu responsabilități distribuite și cu instrumente digitale oficiale care trebuie folosite coerent.
