Ministrul Mediului, Diana Buzoianu, transmite că reciclarea nu mai poate fi „bifată” la nivel de colectare, ci trebuie demonstrată prin rezultate măsurabile. Mesajul vine în contextul noilor reguli europene din Packaging and Packaging Waste Regulation, care aduc o clarificare esențială pentru sistemele de răspundere extinsă a producătorilor, reciclarea este evaluată la ieșirea din procesul de reciclare, în funcție de cantitățile care devin efectiv materii prime secundare.
Ministrul Mediului subliniază că această abordare urmează metodologia europeană de calcul aplicată din 2018, prin Directiva (UE) 2018/852. Practic, în ratele de reciclare intră doar cantitățile care ajung efectiv în procesul de reciclare, după sortare și tratare, nu volumele raportate la momentul în care au fost colectate.
În această schimbare de logică, accentul se mută de pe volum pe performanța reală. Pentru organizațiile care implementează obligațiile de ambalaje (OIREP-uri), pierderile din sistem devin relevante în evaluarea rezultatelor, iar calitatea fluxurilor colectate contează direct pentru atingerea țintelor.
Ministrul Mediului insistă că trasabilitatea datelor devine obligatorie pe întreg lanțul, de la punerea pe piață până la reciclarea finală. Asta înseamnă că nu mai este suficient să existe doar cifre agregate, ci trebuie o urmă clară a materialelor, însoțită de raportări coerente și verificabile. În același timp, finanțarea ar urma să fie corelată cu rezultatul final, nu doar cu cantitățile colectate, ceea ce schimbă modul în care vor fi judecate performanțele din piață.
Un alt punct cheie este distincția dintre reciclabil „prin proiectare” și reciclat „în practică”. Regulamentul separă ambalajele reciclabile din punct de vedere tehnic de ambalajele care sunt efectiv reciclate în condițiile infrastructurii existente.
Ministrul Mediului arată că designul ambalajelor devine legat direct de capacitatea reală de colectare, sortare și reciclare. Fără infrastructură funcțională și date corecte, reciclabilitatea teoretică nu susține atingerea obiectivelor. În plus, apare eco-modularea costurilor, ambalajele ușor reciclabile pot avea contribuții mai mici, în timp ce ambalajele problematice pot atrage contribuții mai mari.
Pentru minister, cadrul european înseamnă consolidarea mecanismelor de raportare și control, corelarea finanțării EPR cu performanța reală și alinierea sistemelor naționale la noile cerințe de trasabilitate și calitate a datelor, inclusiv prin integrarea cu instrumente precum SGR.
Ministrul Mediului avertizează că, deși obiectivele de reciclare existente sunt menținute, regulile de raportare devin mai stricte, iar până în 2029 apar obiective obligatorii de colectare. În acest context, rolul OIREP-urilor se extinde, nu doar conformare, ci responsabilitate directă pentru performanța reciclării.
Dacă până acum sistemul putea fi evaluat prin cantități colectate, noua abordare cere rezultate verificabile, infrastructură care funcționează și date care nu mai lasă loc de interpretări.
