Ce afli din articol:
- Pregătire înainte de criză;
- Spitale peste 90% ocupate;
- Transparență, nu panică;
- Coordonare cu instituțiile-cheie.
Pregătire înainte de criză
Ministrul Sănătății, Alexandru Rogobete, spune că a văzut cum discuțiile s-au încins rapid, cu întrebări despre de ce a reacționat și de ce a comunicat public. În mesajul său, el a respins ideea de a aștepta încă informații într-un moment în care exista deja un semnal de risc. Pentru Ministrul Sănătății, întrebarea reală este alta: vrem să fim pregătiți din timp pentru o posibilă situație de criză sau preferăm să stăm liniștiți și să fim surprinși din nou atunci când lucrurile devin serioase?
Ministrul Sănătății a explicat că a fost informat despre o situație la bordul unui avion cu 180 de pasageri, care s-a depresurizat și a decis să se întoarcă pe Aeroportul Otopeni. În acel moment, potrivit declarației sale, nu existau date certe suplimentare. Se știa doar că aeronava trebuia să survoleze pentru a-și reduce greutatea înainte de aterizare, proces care a durat aproximativ 40–45 de minute. Finalul a fost, din fericire, unul sigur: avionul a aterizat în siguranță, iar Ministrul Sănătății a punctat că important este că totul s-a încheiat bine.
Spitale peste 90% ocupate
Ministrul Sănătății insistă însă că rolul său nu este să reacționeze după ce se întâmplă ceva grav, ci să fie pregătit înainte. În logica lui, o situație aparent controlată se poate transforma, în câteva minute, într-un scenariu negativ. A vorbit despre posibilitatea unor victime multiple, subliniind că acestea nu se tratează pe pistă, ci în spitale.
Iar aici, Ministrul Sănătății aduce în discuție presiunea reală din sistem: spitale care funcționează, în prezent, cu un grad de ocupare de peste 90%. Mesajul său este că, atunci când infrastructura medicală este deja aproape plină, orice eveniment cu aflux simultan de pacienți cere organizare și coordonare din timp, nu improvizație. Din această perspectivă, alertarea nu este un gest teatral, ci o măsură de management al riscului, luată înainte ca situația să devină imposibil de controlat.
Transparență, nu panică
Ministrul Sănătății a contestat direct acuzația că ar fi creat panică prin informarea publică și prin punerea sistemului în alertă. În interpretarea lui, informarea înseamnă transparență, iar transparența într-o situație potențial critică înseamnă încredere. Cu alte cuvinte, comunicarea nu este un capriciu, ci o parte din responsabilitate.
Ministrul Sănătății a invocat și varianta în care, chiar cu o aterizare în siguranță, pot exista pasageri care au nevoie de ajutor medical: hipoxie, atacuri de panică sau alte probleme ce pot impune spitalizare. Pentru el, tocmai aceste necunoscute justifică pregătirea, pentru că nu întotdeauna riscul se vede la timp, iar efectele pot apărea imediat după eveniment.
Coordonare cu instituțiile-cheie
Ministrul Sănătății spune că a convocat spitalele de urgență din București într-o celulă de criză, le-a informat, le-a pus în alertă și a asigurat coordonarea necesară. A menținut legătura directă cu Aeroportul București, Ministerul Transporturilor și Departamentul pentru Situații de Urgență, descriind acest lanț ca pe un exemplu de responsabilitate administrativă într-un moment sensibil.
În același timp, Ministrul Sănătății propune un exercițiu de imaginație: scenariul invers, în care 20–30 de pacienți ajung simultan la spitale, iar sistemul nu este pregătit. Întrebarea implicită este simplă și incomodă: atunci ce ar fi fost mai grav, comunicarea preventivă sau lipsa de reacție?
Ministrul Sănătății își asumă decizia de a reacționa prompt și decizia de a comunica, argumentând că prevenția și pregătirea nu sunt motive de scuză, ci obligații. În mesajul său, rămâne și o notă personală: este dezamăgitor să fii acuzat atunci când îți faci treaba la timp. Dar, spune el, alege să fie pregătit, de fiecare dată.
