Ministrul Mediului, Diana Buzoianu, le aduce in atentie tuturor romanilor o problema concret care afecteaza multa lume, deoarece vorbim despre un lucru pe care oamenii il simt in fiecare zi: mirosul neplacut care poate transforma o zona linistita intr-un loc greu de suportat.
Diana Buzoianu a elaborat si pus in dezbatere publica planul de gestionare a disconfortului olfactiv, un document care pune pe masa trei tinte simple si de bun-simt: sa previna in orice moment o poluare inacceptabila cu miros, sa reduca riscul aparitiei unor incidente sau accidente prin anticipare si planificare, si sa controleze, pe cat posibil, poluarea cu miros acolo unde ea exista.
Ministrul Mediului explica si cand devine obligatoriu un astfel de plan. Exista doua cai clare, folosite in paralel. Prima vine din viata de zi cu zi: plangerile si sesizarile oamenilor, la care se adauga prezenta receptorilor sensibili in vecinatatea unei activitati sau a unui amplasament.
A doua este tehnica si cere, in cadrul autorizatiei de mediu ori a autorizatiei integrate, ca operatorul sa faca o modelare a dispersiei mirosului. Practic, o simulare care arata ce concentratii de miros pot aparea in imprejurimi, astfel incat autoritatile si operatorii sa vada din timp daca este nevoie de Plan.
Diana Buzoianu spune ca nu toate activitatile sunt la fel. Pentru instalatiile care intra sub incidenta Anexei 1 la Legea 278/2013, concluziile BAT sau documentele de referinta privind cele mai bune tehnici disponibile pot impune direct un plan sau un program de prevenire si reducere a mirosurilor.
Un asemenea document trebuie sa identifice sursele, sa masoare ori sa estimeze expunerea la mirosuri, sa arate contributia fiecarei surse si sa indice masurile de prevenire si/sau de reducere care chiar functioneaza.
Diana Buzoianu explica si pe partea juridica, ministrul aminteste ca, potrivit art. 64^4 din OUG 195/2005 privind protectia mediului, Planul de gestionare a disconfortului olfactiv devine parte integranta din autorizatia de mediu sau din autorizatia integrata pentru activitatile ce pot genera disconfort olfactiv.
In cazul activitatilor care nu se supun procedurilor de reglementare din punct de vedere al protectiei mediului, dar pot produce mirosuri, Planul se face pe criterii tehnologice specifice si pe asigurarea cerintelor de curatare si igienizare a instalatiei ori a locului de lucru, iar aprobarea vine de la directia de sanatate publica judeteana sau a municipiului Bucuresti, in a carei raza de competenta se afla activitatea.
Diana Buzoianu afirma si ca un plan bun nu este doar o mapa cu hartii, subliniaza Buzoianu. Masurile cuprinse trebuie sa arate ca operatorul chiar tine procesul sub control. Revizuirea Planului nu se lasa pe mai tarziu: se face ori de cate ori apar schimbari fata de ultima aprobare a directiei de sanatate publica, in cazul activitatilor nereglementate de mediu, sau fata de momentul emiterii autorizatiei de mediu ori a autorizatiei integrate, in cazul celor reglementate.
Structura Planului este gandita pentru rezultate. El trebuie sa descrie situatia actuala a zonei si a amplasamentului, sa tina cont de sursele si emisiile existente si de impactul asupra receptorilor sensibili, iar din aceste date sa decurga masurile concrete de gestionare a mirosului.
Ministrul Mediului a stabilit si ca documentul trebuie sa explice cum sunt gestionate si controlate mirosurile ca sa fie prevenita poluarea sau, daca prevenirea nu este posibila tehnic, cum se asigura reducerea lor.
Planul acopera atat functionarea normala, cat si situatiile speciale. Sunt prevazute masuri pentru zilele obisnuite, dar si pentru momentele in care apar abateri, incidente sau accidente, cu termene clare de implementare si persoane responsabile nominalizate.
Diana Buzoianu vrea ca fiecare masura trebuie sa fie simpla, dar cu impact real, iar unde este nevoie, sustinuta de evaluari de experti. In procesele complexe sau la sistemele de retinere si reducere a poluantilor, alegerea interventiilor se bazeaza pe modelari matematice care demonstreaza, negru pe alb, scaderea mirosului.
Mesajul ministrului este limpede: responsabilitatea in fata mirosurilor nu mai este difuza. Ea devine planificata, verificabila si, la nevoie, corectata. Scopul declarat ramane unul pragmatic si imediat: sanatatea publica si un mediu mai curat, prin reguli clare, integrate in autorizatii si respectate in practica de zi cu zi.
