Comisia Europeană a adoptat o strategie amplă prin care vrea să intensifice sprijinul pentru regiunile estice ale Uniunii Europene, cele aflate în vecinătatea Rusiei, Belarusului și Ucrainei, într-un moment în care presiunea de securitate și cea economică se suprapun tot mai agresiv. Comisia Europeană prezintă această direcție ca pe o investiție strategică în viitorul Europei, nu doar ca pe un gest de solidaritate după invazia Rusiei în Ucraina.
Comisia Europeană avertizează că mai multe regiuni din nouă state membre au fost lovite disproporționat de efectele războiului în curs și de formele sale indirecte, de la război hibrid la migrație înarmată, perturbări comerciale și economice, dar și declin demografic. Comisia Europeană menționează explicit Finlanda, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, Slovacia, Ungaria, România și Bulgaria, conturând o hartă a vulnerabilităților unde frontiera UE se simte, în același timp, ca linie de apărare și ca zonă de risc.
Comisia Europeană reamintește că, de la începutul războiului Rusiei împotriva Ucrainei, UE a livrat sprijin politic, tehnic și financiar pentru aceste regiuni, cu obiective concrete: infrastructură mai bună, reziliență economică, dezvoltarea capacităților de apărare, soluții pe energie și conectivitate și susținerea ocupării forței de muncă. Comisia Europeană indică și rolul liniilor de solidaritate UE–Ucraina, care au susținut comerțul, dar subliniază că degradarea condițiilor economice și de securitate impune un nivel suplimentar de sprijin.
Comisia Europeană structurează răspunsul în cinci domenii prioritare, prezentate ca un pachet de acțiuni pentru provocări „specifice și fără precedent”. Comisia Europeană pornește de la securitate și reziliență, unde apar inițiative cu nume și țintă clară: Inițiativa de Observare a Flancului Estic, Inițiativa Europeană de Apărare împotriva Dronelor, Scutul Aerian European și Scutul Spațial European, semnalând că agenda nu se oprește la graniță, ci urcă în aer și în spațiu.
Comisia Europeană adaugă, în același capitol, o dimensiune practică de cooperare transfrontalieră: crearea unei rețele de practicieni care să crească pregătirea și să încurajeze colaborarea între „clustere de reziliență”. Comisia Europeană mizează astfel pe schimb de know-how și coordonare, nu doar pe investiții în echipamente, într-un peisaj în care amenințările se mișcă rapid și adesea sub pragul vizibilității publice.
Comisia Europeană mută apoi accentul spre creștere și prosperitate regională, unde cheia devine accesul la finanțare. Comisia Europeană propune o facilitate EastInvest, gândită să ajute țările vizate să atragă sprijin financiar și consultativ prin reunirea Grupului Băncii Europene de Investiții, a altor instituții financiare internaționale și a mai multor bănci naționale și regionale de promovare. Comisia Europeană leagă această arhitectură de bani de o colaborare cu Banca Mondială prin inițiativa „Recuperarea Decalajelor”, pentru a impulsiona dezvoltarea în zonele cele mai afectate.
Comisia Europeană insistă și pe valorificarea punctelor forte locale, cu o listă care vorbește despre energie și industrie: integrarea energiei electrice a statelor baltice cu rețelele europene și dezvoltarea infrastructurii transfrontaliere de hidrogen, inclusiv Coridorul de Hidrogen Nordic–Baltic. Comisia Europeană include și inițiative în industria circulară, precum văi de simbioză industrială și centre regionale de bioeconomie, un semn că reziliența este tratată și ca strategie economică, nu doar ca răspuns de criză.
Comisia Europeană dedică un capitol conectivității, unde vizează conectivitatea digitală și modernizarea rețelelor de transport, de la infrastructură rutieră, feroviară și portuară cu dublă utilizare, până la conexiuni transfrontaliere cu Ucraina și Moldova. Comisia Europeană închide cercul cu componenta „persoane”, abordând depopularea și deficitul de forță de muncă prin trasee de la educație la ocupare și prin consolidarea comunităților, inclusiv cu Programul de reziliență a mass-media și măsuri de combatere a dezinformării.
Comisia Europeană anunță și pașii următori: un dialog politic anual la nivel înalt pentru a urmări acțiunile UE și impactul lor asupra rezilienței și dezvoltării acestor regiuni estice. Comisia Europeană fixează primul reper pe 26 februarie 2026, când ar urma să fie semnată o declarație de lansare a Facilității EastInvest de către instituțiile financiare, moment care poate transforma strategia din document în mecanism funcțional.
Comisia Europeană își construiește mesajul pe o idee simplă: ceea ce se întâmplă la marginea estică nu mai este o problemă locală, ci o componentă a stabilității viitoare a întregii Uniuni. Comisia Europeană pariază pe securitate, investiții, conectivitate și oameni, pentru ca regiunile de frontieră să rămână locuri în care se poate trăi și construi, nu doar zone de tampon într-o Europă aflată sub presiune.
