Ministrul Proiectelor Europene, Dragoș Păslaru, a pus pe masă, într-o conferință de presă, realizările pentru romani, proiecte mari, blocate de ani buni, pot fi contractate din nou, după ce Guvernul a obținut acordul Comisiei Europene pentru o replanificare pe trei ani și pentru recunoașterea unor măsuri deja livrate. Ministrul Proiectelor Europene a legat direct deblocarea de un punct sensibil, ignorat prea mult timp: problemele din zona siturilor Natura 2000, care au alimentat riscul activării unei proceduri de infringement și, implicit, înghețarea investițiilor în infrastructura critică.
Ministrul Proiectelor Europene a explicat că, spre deosebire de intervențiile din PNRR, unde accentul a fost pe repararea unor elemente pierdute sau prost gestionate, pe politica de coeziune dificultatea a venit din lipsa unei atenții consistente pe parcursul mai multor ani.
În momentul în care Comisia Europeană a notificat că, fără măsuri clare, demonstrate, nu doar promise, procedura de infringement se putea activa, România risca să nu mai poată investi în proiecte de apă, canal, deșeuri și alte infrastructuri esențiale.
În acest context, ministrul a descris o combinație de efort tehnic și diplomatic, menționând inclusiv o scrisoare cosemnată împreună cu Ministrul Mediului către Comisia Europeană, urmată de o ofensivă de diplomație la nivel european pentru acceptarea replanificării.
Pe scurt, mesajul central a fost că aprobarea Comisiei Europene a produs un efect imediat: proiecte mult așteptate de comunități au fost deblocate. Ministrul Proiectelor Europene a punctat că România a livrat o parte din cerințe și a asumat rezolvarea celeilalte părți, aflată în curs de realizare. Ceea ce contează, în logica finanțărilor europene, este trecerea de la promisiuni la fapte verificabile, pentru ca investițiile să poată continua fără riscul unei opriri administrative.
În termeni politici, e o victorie de calendar: evitarea activării unei proceduri care ar fi tăiat accesul la investiții într-un domeniu unde întârzierile se văd zilnic. În termeni practici, e o victorie de conducte, stații și rețele: bani care pot fi contractați pentru lucrări care nu mai pot fi amânate.
Ministrul Proiectelor Europene a indicat explicit două proiecte majore aflate pe agenda guvernului printr-o notă de informare pentru contractare. Primul vizează infrastructura de apă uzată, apă și apă uzată în județul Harghita, cu o alocare de peste 1 miliard de lei, echivalentul a 212,4 milioane de euro. Al doilea proiect, de dimensiuni comparabile, se referă la infrastructura de apă și apă uzată în județul Giurgiu, cu o valoare de 811 milioane de lei, adică 163 de milioane de euro.
În argumentația sa, ministrul a insistat pe ideea că modernizarea României nu poate fi credibilă fără finalizarea acestor proiecte structurale. A oferit și un reper de scară: aproximativ 9,68 miliarde de euro alocați, în acest moment, pentru proiecte de apă-canal din surse diverse, inclusiv PNRR, politica de coeziune și bani naționali. Mesajul este unul de ordinul magnitudinii: nu vorbim despre peticiri, ci despre un efort național cu impact în sănătate publică, calitatea vieții și dezvoltare locală.
Pe lista proiectelor anunțate, Ministrul Proiectelor Europene a adăugat și o componentă importantă de mediu: posibilitatea contractării unui proiect de sistem de management integrat al deșeurilor în județul Dâmbovița, cu o valoare de 618 milioane de lei, echivalentul a 124 milioane de euro. În plus, a vorbit despre consolidarea Sistemului național de management al speciilor alogene invazive, un proiect de biodiversitate cu o alocare de 170 de milioane de euro.
În paralel, a indicat că există încă cinci proiecte în pregătire, o listă limitată de actuala alocare financiară pe coeziune prin Programul de Dezvoltare Durabilă, gestionat de MIPE și descris drept fruntaș la absorbție la nivel european. A enumerat județe aflate în evaluare, precum Neamț și Mureș, și alte județe vizate în etapă următoare: Botoșani, Covasna, Arad, Bihor, cu două proiecte.
În concluzie, anunțul nu este despre un simplu „da” administrativ, ci despre relansarea unor investiții care țin România în picioare: apă, canalizare, deșeuri și biodiversitate. Dacă replanificarea acceptată și partea rămasă de livrat vor fi duse la capăt, efectul se va măsura în proiecte semnate, șantiere pornite și comunități care văd, în sfârșit, diferența dintre promisiune și execuție.
