Strategia feroviara 2026 – 2030, prezentata de ministrul Transporturilor, Radu Miruta, pune pe masa Guvernului una dintre cele mai grave radiografii ale infrastructurii din Romania. Documentul arata ca reteaua feroviara a fost finantata la mai putin de jumatate din necesar, in timp ce liniile ajunse la scadenta tehnica s-au inmultit intr-un ritm care afecteaza direct viteza de circulatie si durata calatoriilor.
Hotararea de Guvern urmareste aprobarea Strategiei de dezvoltare a infrastructurii feroviare pentru perioada 2026-2030, document construit pe obligatiile Romaniei privind integrarea in spatiul feroviar unic european. Potrivit explicatiilor transmise de Radu Miruta, statul trebuie sa asigure o finantare sustenabila, sa raspunda nevoilor interne de transport si sa tina cont de legaturile cu statele vecine.
Cifrele pentru perioada 2021-2025 sunt dure. Alocarea pentru mentenanta si reinnoire a reprezentat doar 49,46% din necesar, iar finantarea lucrarilor de modernizare a ajuns la 43,47%. Per total, infrastructura feroviara publica a primit numai 45,76% din suma considerata necesara.
Documentul vorbeste despre un deficit de peste 12 miliarde de lei doar pentru intretinere, reparatii curente si reinnoire. Ministrul arata ca aceasta lipsa de bani se inscrie intr-un proces de „subfinantare constanta a infrastructurii din ultimii 35 de ani”.
Pentru romani, acest procent nu este o simpla cifra administrativa. Finantarea insuficienta inseamna lucrari amanate, trenuri care circula mai lent, intarzieri si o retea mai greu de utilizat atat pentru transportul persoanelor, cat si pentru companiile care transporta marfuri.
Situatia liniilor curente si directe arata dimensiunea degradarii. In 1990, scadentele la reinnoire vizau 1.364 de kilometri, adica 10,10% din total. In 2010, acestea ajunsesera la 5.596 de kilometri, iar in 2025 au urcat la 9.753 de kilometri, echivalentul a 72,56% din total.
Strategia avertizeaza ca lungimea liniilor „epuizate din punct de vedere tehnic” aproape s-a dublat in 15 ani si s-a cvadruplat in 20 de ani. Acesta este probabil cel mai important semnal din intregul document, deoarece arata ca problema nu mai poate fi tratata numai prin interventii izolate.
Pentru calatori, consecintele sunt vizibile prin restrictii de viteza si timpi mai mari de parcurs. Pentru economie, o infrastructura lenta poate insemna costuri logistice mai ridicate, transporturi mai greu de planificat si o atractivitate redusa a caii ferate.
Strategia arata ca piata transportului feroviar de calatori a scazut cu 2,45%, transportul de marfa cu 22,89%, iar totalul cu 7,99%. Aceste rezultate vin in conditiile in care programul anterior urmarea o crestere a traficului feroviar cu 25%.
Noua strategie isi propune sa continue actiunile care pot fi aplicate in urmatorii cinci ani, sa opreasca declinul tehnic, sa optimizeze costurile de intretinere si sa imbunatateasca exploatarea infrastructurii.
