Romania risca sa plateasca scump deciziile luate in sectorul energetic, dupa ce importante capacitati de productie au fost inchise inainte ca alte surse sa fie puse in functiune. Radu Miruta avertizeaza ca efectele se pot vedea in stabilitatea sistemului, in importuri si, in final, in facturile suportate de populatie.
Criza energetica din Romania ar fi fost amplificata de inchiderea unor mari capacitati de productie inainte ca noile proiecte sa devina functionale. Radu Miruta sustine ca, in zonele unde ar fi trebuit sa existe centrale noi, situatia este departe de planurile prezentate public.
„Acolo unde astazi ar trebui sa fie aproape gata noi surse de energie care sa le ia locul celor scoase este islaz comunal. Pasc vacile”, a declarat Radu Miruta, referindu-se la Isalnita, cu 850 MW, si Turceni, cu 475 MW.
Potrivit acestuia, Romania a renuntat prea repede la productia de energie pe baza de carbune, fara sa construiasca in prealabil alternative capabile sa asigure productie constanta. Miruta spune ca a propus prin proiectul legislativ PLX 121/2023 ca nicio capacitate pe carbune sa nu fie inchisa inainte ca o alta sursa sa fie pusa in functiune.
„Nu era vorba despre nostalgie dupa carbune. Era vorba despre realism energetic”, a transmis acesta.
Seceta nu explica totul
Criza energetica este pusa partial si pe seama secetei, care a redus nivelul Dunarii si a creat dificultati pentru racirea reactorului 2 de la Cernavoda. Radu Miruta recunoaste gravitatea situatiei, insa considera ca lipsa apei nu reprezinta explicatia principala.
„Seceta nu explica totul. Adevarata problema este decizia de a inchide inainte de a construi”, a afirmat Miruta.
Acesta sustine ca Romania trebuie sa investeasca masiv in energie verde, dar avertizeaza ca sursele regenerabile nu pot produce permanent, indiferent de consum sau de conditiile meteorologice. In lipsa unor capacitati stabile de rezerva, sistemul energetic devine mai vulnerabil in perioadele cu cerere ridicata.
Facturile pot resimti dezechilibrul
Pentru romani, miza nu este doar una politica. Reducerea productiei interne poate creste dependenta de importuri, poate pune presiune pe preturile energiei si poate afecta competitivitatea companiilor.
Criza energetica poate ajunge astfel sa fie resimtita prin costuri mai mari, instabilitate si riscuri pentru alimentarea cu energie. Miruta avertizeaza ca deciziile tehnice gresite au efecte concrete, mai ales atunci cand sunt luate fara o strategie clara de inlocuire a capacitatilor retrase.
Concluzie: Romania are nevoie de energie verde, dar tranzitia nu poate fi facuta prin inchiderea unor surse sigure inainte ca alternativele sa fie pregatite. Pentru populatie, fiecare intarziere poate insemna vulnerabilitate mai mare si costuri suplimentare.
