Ministrul Finanțelor, Alexandru Năzare, prezintă o schimbare amplă de direcție pentru finanțele publice, după ce România a redus semnificativ deficitul bugetar în primele șapte luni din 2026. Datele prezentate arată că deficitul a coborât de la 76,44 miliarde de lei în perioada similară din 2025 la 48,08 miliarde de lei, ceea ce înseamnă o reducere de aproximativ 37%.
Oficialul explică această evoluție printr-o combinație de venituri bugetare mai mari și o creștere mult mai lentă a cheltuielilor totale, într-un context în care presiunea datoriei rămâne ridicată. Veniturile au urcat cu 11,2%, cheltuielile totale au crescut cu numai 2,9%, iar cheltuielile de personal s-au redus cu peste patru miliarde de lei.
Pentru români, schimbarea importantă nu este doar reducerea unui indicator contabil, ci încercarea de a limita dependența statului de împrumuturi și de a proteja investițiile care susțin dezvoltarea. Ministrul Finanțelor arată că ajustarea nu a fost făcută prin reducerea investițiilor, iar această alegere contează deoarece costurile cu dobânzile continuă să consume resurse publice importante.
Ministrul Finanțelor schimbă direcția după deficitul uriaș din 2024
România a intrat în 2025 după un deficit bugetar de 9,3% din PIB în 2024, într-o poziție mult mai vulnerabilă decât restul Uniunii Europene. Nicio altă țară din Uniune nu a început anul 2025 cu un deficit de peste 6%, în timp ce media europeană fusese de 3,1%.
Potrivit prognozei Comisiei Europene prezentate în informațiile furnizate, deficitul anual al României a coborât la 7,9% din PIB în 2025 și este estimat la 6,2% în 2026. Ministrul Finanțelor subliniază că România are, pentru al doilea an consecutiv, cea mai amplă reducere proiectată a deficitului dintre statele Uniunii Europene.
Totuși, această corecție nu înseamnă că presiunea asupra finanțelor publice a dispărut, deoarece statul trebuie să finanțeze atât deficitul nou, cât și datoria veche ajunsă la scadență. Datele indică un necesar brut de finanțare de 278,5 miliarde de lei în 2026, comparativ cu 135 de miliarde de lei în 2021.
Datoria publică a crescut de la 46,9% din PIB în 2020 la 59,6% la sfârșitul anului 2025, depășind valoarea de 1.138 de miliarde de lei. În acest context, Ministrul Finanțelor insistă că reducerea deficitului nu mai poate fi amânată, deoarece fiecare deficit suplimentar se transformă ulterior în datorie și costuri mai mari cu dobânzile.
Ministrul Finanțelor păstrează investițiile în centrul ajustării bugetare
Costul datoriei este deja vizibil în execuția bugetară, deoarece cheltuielile cu dobânzile au crescut cu 26,5% în primele șapte luni din 2026 și au depășit 40 de miliarde de lei. Oficialul pune acest cost în legătură directă cu anii în care statul a cheltuit constant peste nivelul veniturilor pe care le putea colecta.
În paralel, investițiile au ajuns la 76,51 miliarde de lei în primele șapte luni din 2026, cu 14,83 miliarde de lei peste nivelul aceleiași perioade din anul precedent. Ministrul Finanțelor arată că peste 71% din plățile pentru investiții sunt legate de fonduri europene și PNRR, ceea ce mută accentul spre finanțări asociate dezvoltării pe termen lung.
Plățile pentru proiectele susținute din fonduri europene și PNRR au crescut cu 20,40 miliarde de lei, echivalentul unui avans de 60,08% față de aceeași perioadă din 2025. Această evoluție este descrisă drept parte a unei strategii prin care cheltuielile permanente sunt limitate, în timp ce investițiile considerate productive sunt protejate.
Această schimbare urmărește mutarea centrului de greutate al economiei de la consum și cheltuieli curente finanțate prin datorie către investiții, producție, infrastructură și activitate economică. Ministrul Finanțelor susține că România are nevoie de o schimbare mai profundă decât simpla reducere a deficitului, deoarece actualul model de creștere a devenit prea dependent de consum și importuri.
Ministrul Finanțelor avertizează asupra costurilor unei tranziții dificile
În ultimii ani, cererea internă a crescut mai repede decât producția, iar o parte din consum a fost susținută prin deficite și printr-un nivel ridicat al importurilor. Ministrul Finanțelor consideră că acest model nu poate susține pe termen lung o creștere solidă, deoarece puterea de cumpărare trebuie legată de productivitate, producție și venituri reale.
Tranziția presupune însă costuri economice, iar temperarea temporară a consumului este prezentată drept unul dintre efectele anticipate ale corecției după perioada de creștere accelerată a cererii. Oficialul avertizează că alternativa ar fi fost mai riscantă, deoarece pierderea încrederii putea aduce dobânzi mai mari și consecințe mai severe pentru populație și companii.
Ajustarea fiscală urmărește și reducerea deficitelor gemene, adică deficitul bugetar și deficitul de cont curent, ambele crescând dependența României de finanțarea externă. Ministrul Finanțelor leagă aceste dezechilibre de vulnerabilitatea față de dobânzi, cursul de schimb, percepția investitorilor și evaluările agențiilor internaționale de rating.
La nivel practic, direcția anunțată presupune continuarea reducerii deficitului, limitarea cheltuielilor care apasă permanent asupra bugetului și protejarea proiectelor cu rol de dezvoltare. Ministrul Finanțelor insistă că această ajustare trebuie făcută cu costuri distribuite cât mai echitabil și cu protejarea persoanelor vulnerabile, fără blocarea investițiilor publice.
Datele prezentate pentru septembrie 2026 indică o reducere clară a deficitului și o menținere a investițiilor la un nivel ridicat, însă presiunea datoriei rămâne considerabilă. Ministrul Finanțelor transmite astfel că România nu a încheiat procesul de consolidare, iar următoarea etapă depinde de menținerea disciplinei bugetare și de mutarea economiei spre producție, investiții și productivitate.
Schimbarea descrisă este, în esență, o încercare de a reduce banii consumați de dobânzi și de funcționarea ineficientă a statului, pentru a elibera resurse către dezvoltare. Dacă traiectoria prezentată este menținută, Ministrul Finanțelor vede în această reașezare o obligație față de generațiile următoare și o bază pentru o economie mai puțin dependentă de datorie.
