Intr-un posibil moment de referinta pentru astronomia moderna, cercetatorii spun ca ar fi putut identifica primul exemplu al unui eveniment cosmic exploziv numit „superkilonova”, pornind de la un semnal de unde gravitationale detectat la 18 august 2025. Este vorba despre un tip de fenomen care, daca se confirma, ar putea lega intr-o singura poveste doua dintre cele mai dramatice capitole ale mortii stelare, supernova si fuziunea stelelor neutronice.
Pentru publicul larg, termenul de „kilonova” a intrat in vocabularul stiintei in 2017, cand a fost observata fara echivoc o astfel de explozie, semnalul gravitational GW170817, detectat de LIGO si Virgo, urmat apoi de confirmari in radiatii electromagnetice prin telescopuri spatiale si terestre. Kilonova este descrisa ca explozia produsa atunci cand doua stele neutronice se ciocnesc si se contopesc, intr-un mediu suficient de violent incat sa creeze elemente mai grele decat fierul, precum aurul si argintul.
„Superkilonova” ridica miza, nu ar incepe direct cu doua stele neutronice care se intalnesc, ci cu explozia unei supernove care marcheaza moartea unei stele masive si nasterea a doua stele neutronice, nu a uneia singure. Apoi, aceste „cadavre” stelare extreme ar intra intr-o spirala de apropiere, ar emite un „strigat” de unde gravitationale si ar produce o explozie in radiatii electromagnetice.
De data aceasta, LIGO si Virgo au „auzit” un semnal denumit AT2025ulz, care parea a fi a doua detectare a fuziunii unei stele neutronice. A urmat insa un detaliu care a complicat imaginea, dupa alerta trimisa comunitatii, Zwicky Transient Facility, o camera de supraveghere de la Observatorul Palomar din California, a observat prima un obiect rosu care se estompa rapid, la 1,3 miliarde de ani-lumina, cam in aceeasi zona de pe cer ca sursa undelor gravitationale.
Primele zile au aratat familiar, semnalul luminos semana cu evenimentul din 2017, inclusiv prin aparitia unei straluciri in lungimi de unda rosii. Acest tipar este explicat prin prezenta elementelor grele din jurul kilonovei, care blocheaza lumina albastra (cu lungime de unda mai scurta) si lasa sa treaca mai ales lumina rosie (cu lungime de unda mai mare). Practic, „semnatura” vizuala pare sa indice aceeasi chimie cosmica, asociata cu fabricarea elementelor grele.
Apoi, insa, fenomenul a inceput sa semene mai mult cu o supernova, ceea ce a alimentat ipoteza-cheie, ceea ce pare o kilonova ar putea fi, de fapt, ascuns in spatele unei explozii de supernova. In aceasta interpretare, AT2025ulz ar fi rezultatul unei superkilonove – un tip de eveniment puternic, ipotezat de mult timp, dar nedetectat pana acum.
Investigațiile ulterioare cu alte telescoape, inclusiv Observatorul W. M. Keck din Hawai’i si telescopul Fraunhofer din Germania, au aratat ca explozia de lumina asociata cu AT2025ulz s-a estompat rapid, lasand o stralucire persistenta in zona rosie a spectrului, intr-un model care reproduce traseul observat in 2017.
Contextul fizic ramane la fel de spectaculos, atunci cand stele de aproximativ 10 ori masa Soarelui isi consuma combustibilul pentru fuziunea nucleara, miezul lor se prabuseste, iar undele de soc declanseaza explozia de supernova. In urma ramane un miez cu masa intre 1,2 si 2 mase solare, inghesuit intr-un diametru de aproximativ 20 de kilometri, umplut cu cea mai densa materie cunoscuta.
Totusi, oamenii de stiinta au teoretizat doua cai prin care ar putea aparea stele neutronice mai mici de 1,2 mase solare. Un scenariu vorbeste despre fisiune, o stea care se roteste rapid ar putea „sparge” rezultatul supernovei in doua stele neutronice subsolare. Al doilea scenariu implica un disc de material ramas dupa supernova, care s-ar putea aduna si forma o a doua stea neutronică, intr-un mecanism asemanator formarii planetelor in jurul stelelor tinere.
Daca AT2025ulz este intr-adevar prima superkilonova observata, astronomia intra intr-o era in care „auzul” undelor gravitationale si „vazul” telescoapelor lucreaza impreuna pentru a surprinde evenimente pe care teoria le-a anticipat decenii intregi. Mai mult decat o descoperire punctuala, ar fi o confirmare ca unele dintre cele mai rare si violente procese din cosmos pot fi urmarite cap-coada, de la moartea unei stele, pana la nasterea si contopirea a doua stele neutronice, cu urme chimice care ajung, in cele din urma, si in lumea noastra.
