In ciuda discutiilor de pace, razboiul dronelor nu ia pauza. Pe 18 si 20 august, Rusia a lansat din nou atauri masive, trimitand sute de aparate spre tinte raspandite in toata Ucraina. In centru se afla dronele Geran si Gerbera, cunoscute pe scurt drept „Shahed”, copii ale unui model iranian care a devenit simbolul loviturilor ieftine si greu de oprit.
In ultimii trei ani, Shahed a crescut dintr-o curiozitate intr-o amenintare reala. Rusia le foloseste tot mai des pentru a lovi infrastructura si pozitiile defensive ucrainene. Ucraina a incercat sa tina pasul: mai multe baterii de aparare antiaeriana, mai mult bruiaj, mai multa vigilenta.
Dar cand dronele vin in valuri, eficienta scade inevitabil. Asa a aparut o schimbare de logica: in loc sa astepte la poarta, Kievul incearca sa loveasca fabrica, depozitul si aerodromul din spatele acestor atacuri.
Vara aceasta, Operatiunea „Panza de Paianjen” a fost punctul de varf al campaniei cu drone a Ucrainei, chiar daca nu a fost singura. Pe masura ce platformele ucrainene au castigat raza si precizie, au aparut lovituri asupra rafinariilor de petrol si a altor infrastructuri cheie din Rusia. Tinta principala a ramas insa lantul de productie pentru Shahed: locurile unde aceste aparate sunt asamblate, stocate si pregatite pentru lansare.
Inca din vara lui 2024, aerodromurile rusesti apropiate de front au intrat pe lista. Raza limitata a Shahed obliga la pozitionare aproape de Ucraina, iar asta le face vulnerabile. In iunie si iulie 2024, lovituri asupra aerodromurilor din Crimeea si Tinutul Krasnodar au produs pagube limitate. Instalatiile intarite si dispersate fac diferenta. Totusi, pe parcursul lui 2024 si in 2025, ritmul a crescut. In ultimele luni, atacurile s-au intensificat si au folosit mai multe drone odata, vizand in special depozitele de stocare.
O alta schimbare a venit din profunzimea loviturilor. Drona ucraineana Liutyi poate atinge acum tinte aflate la pana la 2.000 de kilometri. Pe 15 iunie, aparate ucrainene au vizat o fabrica Shahed din Yelabuga, la circa 1.000 de kilometri de granita.
Imaginile difuzate au aratat foc si fum, in timp ce presa rusa a notat ulterior ca productia ramane ridicata. Jurnalisti independenti, intre care britanicul Tim White, au semnalat un alt atac asupra aceleiasi facilitati si unul la Nijnekamsk, pe 9 august, insa amploarea pagubelor ramane neclara.
Daca uzinele mari sunt greu de oprit dintr-o singura lovitura, verigile de aprovizionare pot fi fisurate. Pe 9 iunie, drone ucrainene au lovit fabrica VNIIR-Progress din Ceboksari, Republica Ciuvasa, producatoare de module electronice pentru Shahed, fortand o suspendare temporara a activitatii.
Pe 4 iulie, a fost atacat Institutul de Cercetare Stiintifica de Chimie Aplicata din Sergiev Posad, langa Moscova; substatia electrica a fost avariata, iar functionarea complexului limitata. Potrivit relatarilor, acolo se produc focoase pentru Shahed. Pe 14 august, un alt atac a distrus o nava ruseasca incarcata cu componente Shahed venite din Iran, lovind si logistica pe ruta maritima.
Imaginea de ansamblu este clara: Ucraina a mutat presiunea din aerul de deasupra oraselor sale catre atelierele, depozitele si liniile electrice care alimenteaza programul Shahed. Apararea ramane, inevitabil, reactiva si scumpa. Industria de aparare a Rusiei, deja rodanta, poate itera repede.
Kievul pariaza pe o ofensiva in profunzime, menita sa rareasca valurile de drone si sa incetineasca inovatia adversa. Daca acest plan va schimba echilibrul, vom vedea. Deocamdata, mesajul este simplu: in timp ce negocierile merg in gol, lupta pentru aer si pentru uzinele din spatele lui continua, zi dupa zi.
