Ministerul Educației propune o modificare cu impact direct asupra modului în care sunt definite, recunoscute și certificate competențele în formarea profesională a adulților. În centrul proiectului se află actualizarea metodologiei de acordare a creditelor transferabile, într-un efort de a face sistemul mai coerent, mai comparabil și mai adaptat la nevoile reale din piața muncii, inclusiv la cerințele emergente legate de economia circulară.
Ministerul Educației pornește de la o realitate practică, pentru dobândirea unei singure competențe pot fi alocate unul sau mai multe credite transferabile, iar procesul de formare ar trebui să permită certificarea și eliberarea unui certificat de competențe chiar și pentru minimum o competență dobândită, împreună cu numărul de credite aferente. Această nuanță administrativă schimbă însă logica parcursurilor de învățare, deoarece creează premise pentru certificări mai granulare, mai rapide și mai ușor de utilizat de către adulți în tranziții profesionale.
Ministerul Educației descrie cadrul actual, în care competențele sunt grupate în trei categorii, competențe comune pe nivel de calificare (C1), competențe tehnice generale (C2) și competențe profesionale pe nivel de calificare și ocupație (C3). Miza proiectului este redefinirea acestor grupe pentru a fi mai ușor de corelat cu standardele și clasificările utilizate în economie și pe piața muncii.
Ministerul Educației propune o nouă structură în care C1 devine zona competențelor-cheie, de bază sau generale, comune pe secțiune CAEN și nivel CNC, stabilite în acord cu reglementările europene. În această zonă, competențele verzi sunt extinse explicit prin includerea elementelor de economie circulară, semnalând o mutare de la principii generale către conținut aplicat, relevant pentru industrii.
Ministerul Educației își motivează intervenția prin nevoia de aplicare coerentă a sistemului de credite transferabile. Dacă un adult dobândește o competență precisă, sistemul trebuie să o poată recunoaște formal, printr-un certificat de competențe, fără a condiționa recunoașterea de parcurgerea unei calificări întregi.
Ministerul Educației urmărește astfel o flexibilizare controlată, creditele nu mai sunt doar o unitate agregată într-un traseu lung, ci pot deveni o dovadă verificabilă a unei achiziții punctuale de competență. În practică, această abordare poate susține reconversia profesională, completarea rapidă a unor lacune de competențe și o raportare mai directă la cerințele concrete ale angajatorilor.
Ministerul Educației ancorează schimbările în cadrul legal al formării profesionale a adulților, în care programele trebuie să asigure dobândirea de competențe profesionale conforme cu standarde ocupaționale sau standarde de pregătire profesională recunoscute la nivel național. În această logică, standardul ocupațional este documentul care descrie competențele necesare practicării unei ocupații, iar orice sistem de credite are nevoie de o arhitectură de standarde actualizată ca să funcționeze predictibil.
Ministerul Educației introduce și o corelare mai precisă între competențe și Clasificarea ocupațiilor din România, cu reguli de recunoaștere și echivalare în interiorul grupelor. Competențele din C3.1 ar urma să fie aceleași pentru calificările aferente ocupațiilor din aceeași grupă minoră, cele din C3.2 comune pentru aceeași grupă de bază, iar competențele din C1–C3.2 ar defini calificarea ca bază comună pentru ocupațiile practicabile cu acea calificare. În schimb, C3.3 rămâne zona competențelor strict specifice fiecărei ocupații.
Ministerul Educației justifică introducerea economiei circulare prin situații deja identificate în practica curentă, unde apar nevoi clare de competențe dedicate acestui domeniu. Soluția este dublă, elementele de economie circulară intră în competențele verzi ca parte din competențele-cheie C1, dar și, acolo unde activitățile unei ocupații o cer, sunt incluse explicit în competențele profesionale de specialitate C3.3 din standardele ocupaționale.
Ministerul Educației transmite astfel un semnal clar că tranziția verde nu este tratată doar ca temă transversală, ci ca set de abilități care pot fi atât generale, cât și strict operaționale, în funcție de ocupație. Iar această diferențiere este esențială pentru a evita etichete vagi și pentru a asigura certificări care chiar descriu ce știe să facă o persoană.
Ministerul Educației repoziționează sistemul de credite transferabile astfel încât competențele să fie mai ușor de definit, mai ușor de recunoscut și mai ușor de certificat, inclusiv atunci când parcursul de învățare este fragmentat pe obiective scurte. Ministerul Educației aduce economia circulară în centrul competențelor verzi și o fixează și în standardele ocupaționale, creând premisele pentru o formare a adulților mai conectată la realitatea economică și la exigențele europene. Dacă aceste modificări vor fi aplicate consecvent, ele pot transforma creditele dintr-o formalitate într-un instrument real de mobilitate profesională.
