SUA și Israel își intensifică ofensiva pentru a „degrada capacitățile de retaliere” ale Iranului. Potrivit informațiilor prezentate de ISW, Institutul pentru Studierea Războiului, atacurile au urmărit trei direcții majore, reducerea potențialului de rachete, limitarea opțiunilor navale iraniene împotriva transportului maritim și erodarea aparatului intern de securitate.
În centrul tabloului se află provincia Esfahan, unde imagini satelitare din 2 martie indică pagube la o bază de rachete din apropierea orașului Najafabad. Sunt menționate „trei puncte de impact”, considerate „probabil” rezultatul unor bombe penetrante de tip „bunker buster”. Mesajul implicit este unul de continuitate, ofensiva „continuă” și lovește infrastructura care ar permite Iranului să răspundă în mod organizat.
Lovituri precise, urme vizibile din satelit
Detaliile privind baza de lângă Najafabad sunt prezentate ca o dovadă vizuală a efectului operațiunilor. „Trei puncte de impact” și asocierea lor cu muniții penetrante sugerează o țintire orientată spre instalații întărite. În logica campaniei descrise, degradarea capabilităților nu este doar un obiectiv declarat, ci și unul cuantificabil, urmele din satelit devin, în același timp, probă și mesaj strategic.
Tot aici se conturează o temă recurentă, Iranul ar încerca să își păstreze opțiunile de retaliere, însă ar fi împins să opereze sub constrângere, cu lansatoare și baze tot mai expuse. Imaginea de ansamblu este a unei presiuni progresive, cu lovituri care urmăresc să reducă nu doar stocurile sau platformele, ci și libertatea de manevră.
Porturi vizate, nave avariate
Pe mare, „forța combinată” ar fi continuat să lovească active navale iraniene „pentru a preveni” atacuri de retaliere împotriva transportului internațional și a navelor Marinei SUA. Imagini satelitare „disponibile comercial” indică faptul că nava Artesh Navy, IRIS Kurdistan, a fost lovită în portul Bandar Abbas, în provincia Hormozgan.
În paralel, imagini geolocalizate arată „un fum” ridicându-se dinspre Districtul Naval 3 al Marinei IRGC (Gardienii Revoluției) din Bandar Mahshahr, provincia Khuzestan, în nordul Golfului Persic. Aceste repere — Bandar Abbas și Bandar Mahshahr — au greutate strategică, porturi, district naval, infrastructură care susține proiecția de forță și potențialul de a afecta rutele maritime.
Prin această linie de acțiune, mesajul este că „retalierea” pe mare trebuie blocată înainte de a se produce, iar navele și districtele navale devin vulnerabile nu doar în larg, ci și în port.
Teheran: baze Basij lovite
A treia direcție descrisă vizează aparatul intern de securitate al Iranului. Imagini satelitare arată avarii la o clădire din cadrul „Fifth Tehran Municipality Quds Basij Resistance Regional Base”, în nord-vestul Teheranului, în urma unor lovituri aeriene din 1 martie.
Baza este prezentată ca una dintre „cele 23” baze regionale Basij din Teheran și este conectată, prin lanț de comandă, la unități ale Forțelor Terestre ale IRGC — inclusiv Mohammad Rasoul Ollah Provincial Unit și Sarallah Headquarters. Într-un limbaj de tip briefing, această cartografiere a subordonărilor transmite că ținta nu este întâmplătoare, se urmărește slăbirea nodurilor organizaționale care susțin controlul intern.
Israel: salve mai mari
În același timp, IDF (Forțele de Apărare ale Israelului) evaluează că Iranul încearcă să lanseze salve de rachete „mai mari și mai coordonate” împotriva Israelului, dar se confruntă cu dificultăți „din cauza loviturilor IDF” asupra lansatoarelor iraniene.
Diferența de ritm este explicită, între „nouă și 30” de rachete per atac „în ultima zi”, față de „două până la trei” pe 28 februarie. IDF estimează că ar fi distrus „aproximativ jumătate” dintre lansatoarele de rachete ale Iranului până la 1 martie. Este o fotografie operațională care sugerează atât escaladare, cât și fricțiune, dorința de volum mai mare, dar capacitatea de lansare limitată de lovituri preventive.
Shahed, „cea mai periculoasă”
Sursele americane citate de un jurnalist american avertizează că dronele iraniene Shahed sunt „până acum cea mai periculoasă amenințare”. Aceleași surse susțin că unele drone „trec” de anumite straturi de apărare antiaeriană.
În același timp, se notează că nu au fost observate relatări despre impacturi ale dronelor în Israel, însă drone iraniene au lovit „mai multe țări din Golf”. Imaginea care se conturează, Iranul ar folosi predominant rachete balistice împotriva Israelului, dar ar recurge la drone mai intens în atacuri asupra statelor din Golf — o separare a instrumentelor în funcție de teatru și de obiectiv.
Energie în Golf, miza crește
O altă linie de risc major este infrastructura energetică. Iranul ar intensifica țintirea acesteia în statele din Golf, „probabil” pentru a impune un cost piețelor internaționale și a forța Statele Unite și partenerii să caute un armistițiu înainte ca obiectivul — „răsturnarea regimului” — să fie atins.
Dar această strategie comportă un efect de bumerang, atacurile asupra energiei pot determina statele din Golf să riposteze și „să se alăture conflictului”. Cu alte cuvinte, presiunea economică riscă să se transforme într-o lărgire militară a confruntării.
Tabloul acestor zile, așa cum reiese din informațiile furnizate, indică o confruntare care se adâncește pe mai multe axe, baze de rachete lovite, porturi și districte navale sub presiune, noduri de securitate internă avariate și o creștere a volumului atacurilor cu rachete asupra Israelului. În acest context, avertismentul despre dronele Shahed — „cea mai periculoasă amenințare” — și escaladarea asupra infrastructurii energetice din Golf sugerează că miza depășește fronturile tradiționale, nu e vorba doar de câmpul de luptă, ci de rute maritime, piețe și decizii politice care pot împinge și mai mulți actori în conflict.
