Ministrul Agriculturii, Tanczos Barna, a dus la Luxemburg una dintre cele mai sensibile teme pentru Romania rurala, cresterea populatiei de urs brun si riscurile tot mai mari pentru oamenii care traiesc, muncesc si cresc animale in zone expuse.
Ministrul Agriculturii a vorbit in cadrul reuniunii Consiliului Agricultura si Pescuit, unde Romania si Slovacia au cerut mai multa flexibilitate europeana pentru gestionarea populatiilor de urs brun aflate deja intr-o stare favorabila de conservare.
Ministrul Agriculturii a transmis un mesaj dur, cu impact emotional puternic, spunand ca este „tragic si morbid” ca in Uniunea Europeana oamenii sa ajunga victime ale animalelor salbatice.
Ministrul Agriculturii a explicat ca problema nu mai este una abstracta, de birou, ci una care se simte direct in comunitatile rurale, acolo unde atacurile, frica si pagubele au devenit parte din viata de zi cu zi.
Ministrul Agriculturii a subliniat ca Romania si Slovacia detin impreuna peste jumatate din populatia de urs brun a Uniunii Europene, ceea ce inseamna si o povara mult mai mare pentru aceste state.
Ministrul Agriculturii a aratat ca fermierii romani sunt printre cei care suporta cel mai direct costurile acestei realitati, de la animale pierdute pana la investitii suplimentare in protectie.
Ministrul Agriculturii a amintit ca Romania foloseste deja interventii de urgenta, garduri electrice si monitorizare stiintifica, dar aceste instrumente nu mai sunt suficiente fara un control activ al densitatii populatiei.
Ministrul Agriculturii a cerut ca Bruxelles-ul sa inteleaga diferenta dintre protectia unei specii si imposibilitatea comunitatilor de a se apara atunci cand conflictele devin repetate si periculoase.
Ministrul Agriculturii a insistat ca un management bazat pe date stiintifice nu inseamna abandonarea conservarii, ci adaptarea ei la teren, acolo unde populatia este stabila si numeroasa.
Ministrul Agriculturii a spus ca Romania vrea „o abordare mai flexibila” si o clarificare a aplicarii articolului 16 din Directiva Habitate, astfel incat deciziile sa nu ramana blocate in derogari individuale.
Ministrul Agriculturii a pledat pentru trecerea la un cadru permanent de management, asemanator celui aplicat speciilor din Anexa V, atunci cand starea favorabila de conservare este mentinuta.
Ministrul Agriculturii a primit sprijin din partea mai multor state, inclusiv Cehia si Ungaria, care sustin o gestionare generala bazata pe date stiintifice, nu doar interventii izolate.
Ministrul Agriculturii a vazut si sustinerea Finlandei, care considera ca actualul articol 16 nu ofera suficienta flexibilitate pentru populatiile aflate de mult timp intr-o stare favorabila.
Ministrul Agriculturii a avut de partea sa si semnalele venite din Slovenia, Austria si Letonia, tari care au vorbit despre cresterea conflictelor si despre nevoia de metode letale si non-letale combinate.
Ministrul Agriculturii a obtinut un punct important si prin pozitia Estoniei si Germaniei, care au cerut claritate juridica, iar Germania a indicat ca „siguranta publica” poate fi o baza legala pentru eliminarea exemplarelor periculoase.
Ministrul Agriculturii a primit un raspuns relevant din partea comisarului european pentru agricultura si alimentatie, Christophe Hansen, care a recunoscut gravitatea situatiei si disponibilitatea Comisiei de a sprijini statele afectate.
Ministrul Agriculturii a transformat astfel o problema romaneasca intr-o discutie europeana, cu implicatii directe pentru sate, ferme, autoritati locale si familiile care locuiesc in apropierea habitatelor de urs.
Ministrul Agriculturii pune pe masa o intrebare grea pentru Bruxelles: cum poate fi protejata natura fara ca oamenii sa simta ca siguranta lor este lasata pe ultimul loc.
Ministrul Agriculturii aduce o miza uriasa pentru romani, deoarece orice schimbare de reguli poate insemna interventii mai rapide, mai putina birocratie si o protectie mai reala pentru comunitatile vulnerabile.
Ministrul Agriculturii lasa in urma reuniunii de la Luxemburg o concluzie clara: Romania nu cere eliminarea protectiei, ci reguli care sa tina cont de realitatea din teren, acolo unde echilibrul dintre conservare si siguranta publica a devenit imposibil de ignorat.
