ANM, Administratia Nationala de Meteorologie, contureaza un concept tehnic esential pentru evaluarea iernarii la speciile de toamna, intr-o perioada in care orice episod de frig extrem poate rescrie asteptarile din camp. In centrul explicatiei sta asprimea iernii, un indice termic folosit pentru a estima conditiile din intervalul decembrie-februarie, atunci cand culturile intra in cea mai sensibila faza de rezistenta la stresul termic.
ANM subliniaza ca acest indicator nu este o impresie generala despre cat de rece a fost sezonul, ci o masuratoare structurata, gandita sa reflecte riscul real pe care temperaturile foarte scazute il pot aduce asupra culturilor si plantatiilor.
ANM explica faptul ca asprimea iernii insumeaza temperaturile minime negative din aer, adica exact acele valori care, atunci cand coboara suficient, pot depasi capacitatea de aparare a plantelor. Calculul este construit din date meteorologice inregistrate la statiile cu program agrometeorologic din reteaua Administratiei Nationale de Meteorologie, ceea ce ofera o baza de masurare comparabila si urmaribila.
ANM incadreaza perioada de interes in lunile de iarna calendaristica, cand episoadele de ger pot fi persistente sau pot aparea in valuri scurte, dar intense, iar efectul cumulativ conteaza pentru starea culturilor.
ANM indica un prag operational clar: sunt luate in calcul temperaturile minime care ajung la cel mult -10°C, exprimate prin unitati de ger. Acest prag nu este ales intamplator, pentru ca sub anumite valori critice, rezistenta culturilor poate fi pusa la incercare, mai ales daca frigul se repeta sau persista.
ANM defineste, practic, un mod de a traduce gerul in cifra: cu cat se acumuleaza mai multe minime severe sub acest prag, cu atat iarna este considerata mai aspra din perspectiva riscului biologic pentru plante.
ANM precizeaza ca asprimea iernii exprima cuantumul temperaturilor minime ale aerului situate sub pragurile biologice de rezistenta ale culturilor de camp, inclusiv orz, grau de toamna si rapita. In aceeasi logica, indicele se raporteaza si la speciile pomi-viticole, unde toleranta la temperaturi foarte scazute poate decide pierderi sau recuperari la inceput de sezon.
ANM pune accent pe ideea de prag biologic: nu orice zi rece produce efecte, ci mai ales acele minime care depasesc limitele de rezistenta ale plantelor, iar repetitia acestor episoade poate amplifica vulnerabilitatea.
ANM fixeaza, prin aceasta explicatie, un reper tehnic care leaga direct masuratoarea meteorologica de realitatea din teren: gerul nu se evalueaza doar prin recorduri izolate, ci prin acumularea minimelor severe sub praguri relevante. Pentru agricultura si pomicultura, indicele de asprime al iernii devine o lentila clara prin care se pot intelege mai bine riscurile iernarii si potentialul de stres asupra culturilor in intervalul decembrie-februarie.
