ANM, Administrația Națională de Meteorologie, analizează evoluția vortexului troposferic și a circulațiilor atmosferice, iar datele sezonului rece 2025–2026 arată o dinamică neobișnuită a vortexului polar stratosferic. Fenomenul, care influențează modul în care aerul rece rămâne concentrat în jurul regiunilor polare, a avut o evoluție instabilă în ultimele luni.
ANM explică faptul că în sezonul rece lipsa radiației solare la latitudini înalte provoacă o răcire puternică a stratosferei polare. Această răcire accentuează diferențele de temperatură dintre regiunile polare și latitudinile medii, ceea ce duce la intensificarea curenților de aer de mare altitudine și la consolidarea vortexului polar.
În mod obișnuit, vortexul polar stratosferic reprezintă o vastă zonă de presiune scăzută și aer extrem de rece care se formează în fiecare emisferă în timpul iernii. Circulația puternică a vânturilor vestice organizează aerul rece în jurul polului și menține stabilitatea acestui sistem atmosferic.
Încălzire stratosferică majoră confirmată
ANM arată că sezonul rece 2025–2026 s-a remarcat printr-un vortex polar mai slab decât media multianuală. Intensitatea sistemului, evaluată prin vântul zonal mediu la latitudinea de 60°N și nivelul de presiune de 10 hPa, a fost adesea sub valorile obișnuite.
În ultimele zile ale lunii februarie și la începutul lunii martie a fost observat un fenomen meteorologic important: o încălzire stratosferică bruscă. Acest eveniment implică o creștere rapidă a temperaturii în stratosferă, de ordinul zecilor de grade în doar câteva zile, și este însoțit de încetinirea și inversarea curentului jet polar.
Datele analizate indică faptul că vântul zonal a scăzut brusc și chiar și-a schimbat direcția, devenind predominant estic. Această inversare este criteriul definitoriu pentru clasificarea unei încălziri stratosferice majore conform standardelor meteorologice internaționale.
Atmosfera intră în tranziția primăverii
ANM explică faptul că, în mod natural, primăvara aduce o încălzire progresivă a stratosferei polare pe măsură ce radiația solară crește. Reducerea contrastului termic dintre pol și regiunile temperate determină slăbirea circulației atmosferice vestice.
Acest proces culminează cu fenomenul numit încălzire stratosferică finală, un eveniment sezonier care marchează dezintegrarea vortexului polar. Spre deosebire de încălzirea bruscă din timpul iernii, această etapă este un proces anual și ireversibil pentru acel sezon, iar vortexul polar nu se mai reface până în toamna următoare.
Modelele meteorologice globale indică deja o transformare majoră a structurii vortexului. Simulările arată că acesta s-a divizat în două nuclee distincte, unul deplasându-se spre nordul Canadei, în zona Golfului Hudson, iar celălalt către nord-estul Europei, în apropierea Munților Ural.
Posibile episoade reci neașteptate
ANM subliniază că aceste transformări din stratosferă pot avea consecințe asupra vremii la nivelul troposferei. Mecanismele de cuplaj dintre cele două straturi ale atmosferei pot influența tiparele de circulație atmosferică pentru câteva săptămâni.
Impactul la suprafață nu apare imediat. În multe cazuri, efectele se manifestă cu o întârziere de până la trei săptămâni. În acest interval pot apărea blocaje atmosferice și deplasări ale maselor de aer rece spre latitudini mai joase.
În astfel de situații, chiar dacă sezonul calendaristic indică apropierea primăverii, pot apărea episoade de vreme rece, ninsori sau înghețuri târzii. Aceste variații sunt parte a procesului complex prin care atmosfera trece de la regimul de iarnă la cel specific sezonului cald.
ANM evidențiază că evoluția actuală a vortexului polar indică o tranziție accelerată spre tiparele atmosferice ale primăverii, însă această schimbare nu exclude episoadele de instabilitate. Încălzirea stratosferică majoră observată la începutul lunii martie poate modifica circulația atmosferică pentru mai multe săptămâni, iar vremea din perioada următoare ar putea alterna între episoade mai calde și reveniri temporare ale aerului rece.
