Romania a transmis la Bruxelles un mesaj care ar trebui urmarit atent de fiecare consumator: fermierii romani nu mai pot suporta politici europene costisitoare fara finantare, perioade reale de adaptare si conditii comerciale egale.
La reuniunea Consiliului Agricultura si Pescuit, desfasurata luni, 13 iulie 2026, secretarul de stat Emil Dumitru a sustinut pozitia Romaniei privind sectorul laptelui, bunastarea animalelor, transportul maritim, culturile proteice, digitalizarea si viitoarea Politica Agricola Comuna.
Obiectivul este mult mai mare decat pare. Atunci cand fermele se inchid, productia interna scade, dependenta de importuri creste, iar romanii pot ajunge sa plateasca mai mult pentru alimente. Romania a cerut ferm alocarea unui sprijin financiar din rezerva de criza a Uniunii Europene pentru sectorul lactatelor.
Situatia este descrisa drept critica, deoarece preturile obtinute de producatori raman scazute in raport cu nivelul costurilor de productie. Cu alte cuvinte, unele ferme vand laptele fara sa-si poata acoperi integral cheltuielile.
Emil Dumitru a semnalat „nevoia unui sprijin financiar de urgenta pentru sectorul lactatelor”, insistand ca problema nu mai poate fi amanata. Pentru romani, aceasta situatie conteaza direct. Disparitia fermelor de lapte poate reduce oferta locala, poate slabi industria de procesare si poate mari dependenta magazinelor de produse aduse din alte tari.
Romania si-a exprimat ingrijorarea profunda privind eliminarea progresiva a custilor si interzicerea uciderii puilor masculi, cerand ca tranzitia sa fie voluntara, bazata pe cererea consumatorilor si sustinuta de evaluari de impact. Pozitia Romaniei este stabilita pentru a stabili ca noile standarde nu ar trebui impuse inainte ca sursele de finantare sa fie garantate.
Romania mai cere aplicarea aceluiasi nivel de exigenta produselor importate din tari terte si din state candidate. Altfel, fermierii europeni ar putea fi obligati sa respecte reguli costisitoare, in timp ce produse realizate dupa standarde mai reduse ar intra pe aceeasi piata.
Aceasta lipsa de reciprocitate ar putea afecta grav competitivitatea fermierilor romani si ar putea pune presiune suplimentara asupra preturilor. Multi fermieri romani au investit masiv in modernizarea exploatatiilor, inclusiv prin proiecte sustinute din fonduri europene.
Romania solicita compensarea costurilor suplimentare, sprijin financiar adiational si perioade de adaptare care sa respecte durata de amortizare a investitiilor deja realizate. Fara aceste garantii, unele echipamente si constructii ar putea deveni neconforme inainte de a fi platite complet. Riscul final este deprecierea investitiilor sau chiar inchiderea fermelor.
Romania respinge si restrictiile considerate disproportionate privind transportul maritim al animalelor vii. Acest canal este descris drept „vital pentru economia nationala” si pentru accesul productiei romanesti pe pietele internationale. Romania solicita bani europeni pentru digitalizarea agriculturii si reguli clare privind accesul, controlul si utilizarea datelor agricole.
Fiind unul dintre principalii producatori de soia din UE, tara noastra cere investitii in procesare, depozitare, soiuri performante si dezvoltarea intregului lant valoric. Sunt mentionate si culturile de rapita si floarea-soarelui, importante pentru baza furajera europeana.
Viitoarea Politica Agricola Comuna de dupa 2027 trebuie, in opinia Romaniei, sa sustina investitiile si inovarea, nu doar sa impuna obligatii suplimentare. Un alt mesaj important priveste femeile din agricultura. Aproximativ 46,5% dintre persoanele active in acest sector sunt femei, iar contributia lor este esentiala pentru ferme si comunitatile rurale.
