Mercedes le cere multor angajați din Germania să treacă de la săptămâna de lucru de 35 de ore la una de 40 de ore, fără ca salariile să fie majorate în mod corespunzător. Conducerea justifică această direcție prin nevoia de a reduce costul unei ore de muncă, iar schimbarea ar afecta activități din producție, dezvoltare, administrație și vânzări.
Mercedes leagă această propunere de presiunea asupra costurilor din Germania, unde managementul invocă supracapacități, un nivel al absenteismului comparat nefavorabil cu fabricile din străinătate și un număr mai mare de angajați raportat la fiecare mașină produsă. Din perspectiva companiei, aceste diferențe arată că structurile trebuie simplificate, iar procesele trebuie accelerate pentru ca operațiunile locale să devină mai competitive.
Pentru angajați, efectul practic ar fi foarte clar, deoarece cinci ore suplimentare de muncă în fiecare săptămână ar fi prestate pentru același salariu lunar. Această modificare ar echivala cu o reducere de aproximativ 12,5% a câștigului pe oră, chiar dacă suma primită la finalul lunii nu s-ar schimba.
Mercedes vrea 40 de ore de muncă pentru același salariu
Mercedes prezintă această variantă drept o metodă directă pentru a face ora de muncă mai ieftină în toate zonele importante ale companiei, nu doar în fabrici. Conducerea consideră că mai multe ore lucrate pentru aceeași remunerație ar permite reducerea costurilor fără o diminuare nominală a salariilor lunare plătite personalului.
Mercedes a provocat însă nemulțumire internă prin modul în care a descris această soluție, conducerea calificând-o drept cea mai echitabilă cale pentru a răspunde situației actuale. Pentru angajați, formularea este sensibilă tocmai pentru că efortul suplimentar ar fi suportat direct de personal, fără o compensație financiară proporțională cu timpul muncit.
În același timp, compania a decis să amâne o plată specială care valorează 18,4% dintr-un salariu lunar individual și care trebuia achitată inițial în luna iulie. Mercedes mută această plată, cel puțin pentru moment, în anul 2027, ceea ce înseamnă un al doilea semnal de economisire pentru oamenii deja vizați de discuția privind programul mai lung.
Opoziția consiliului angajaților și a IG Metall
Mercedes nu are susținerea reprezentanților angajaților pentru această direcție, iar consiliul general al angajaților respinge ideea unor ore suplimentare fără compensație financiară. Reprezentanții personalului critică strategia de reducere a costurilor și cer ca efectele deciziilor de management din anii anteriori să nu fie transferate unilateral asupra salariaților.
Și IG Metall se opune planului, ceea ce transformă propunerea într-un conflict de negociere care nu poate fi tratat ca o schimbare deja aplicată automat tuturor angajaților. Mercedes discută în continuare cu reprezentanții personalului, dar există poziții diferite asupra modului în care compania ar trebui să răspundă presiunilor economice.
Mercedes ar fi folosit în discuțiile cu reprezentanții salariaților și perspectiva construirii unei noi uzine în Europa de Est. Mercedes nu a comentat în detaliu această informație și a făcut trimitere la negocierile aflate în desfășurare, fără să ofere un dezmințit explicit pentru scenariul prezentat.
Mercedes compară Germania cu producția mai ieftină din Ungaria
Mercedes își extinde de mai mult timp fabrica din Kecskemét, Ungaria, unde capacitatea de producție a fost dublată până la maximum 400.000 de vehicule anual. Acolo sunt produse, printre altele, modelul GLB și o versiune electrică a Clasei C, iar pentru viitor sunt indicate și alte modele electrice și compacte.
Diferența de cost este prezentată drept una foarte mare, deoarece factorii de producție din Ungaria sunt evaluați de companie la aproximativ 70% sub nivelul din Germania. Calculul include nu doar munca, ci și energia, infrastructura, logistica și întreținerea, ceea ce explică de ce presiunea pentru reducerea costurilor germane depășește strict problema salariilor.
Mercedes folosește astfel comparația dintre locațiile sale pentru a argumenta că operațiunile germane trebuie să devină mai eficiente, însă disputa actuală se concentrează pe felul în care această eficientizare este obținută. Pentru angajați, problema centrală rămâne faptul că majorarea programului la 40 de ore ar însemna mai mult timp de lucru fără o creștere corespunzătoare a venitului lunar.
Mercedes se află, prin urmare, într-o confruntare internă importantă între obiectivul conducerii de a reduce costurile și refuzul reprezentanților personalului de a accepta o extindere neplătită a programului. Pentru Mercedes, propunerea nu trebuie confundată cu o regulă definitiv implementată, deoarece discuțiile continuă, însă direcția cerută de management ar schimba substanțial raportul dintre timpul muncit și salariul primit de angajații afectați.
