NASA, prin proiectele vizionare din ultimii ani, ne-a dat posibilitatea de a urmări evoluția unuia dintre cele mai ambițioase proiecte spațiale ale NASA: Sonda solară Parker. Într-o demonstrație impresionantă de rezistență și precizie, această misiune, lansată pe 12 august 2018, a atins pentru a treia oară un periheliu „hiper-aproape”, plasându-se la doar 6,1 milioane de kilometri de suprafața Soarelui.
NASA a avut primele încercări de acest tip pe 24 decembrie 2024 și pe 22 martie 2025, iar performanța repetată azi confirmă încă o dată succesul strategiei elaborate de inginerii NASA. În ziua periheliului 24, am fost fascinat de viteza uluitoare a sondei Parker: aproximativ 690.000 de kilometri pe oră.
NASA estimează că, acest regim de deplasare ar permite unei nave să parcurgă distanța dintre Philadelphia și Washington, D.C., în mai puțin de o secundă. Astfel, Parker nu numai că stabilește noi recorduri de proximitate, dar demonstrează și capabilități de manevră imposibil de atins în trecut.
Protecția termică a sondei este asigurată de un scut compozit din carbon, conceput special pentru a rezista la temperaturi cuprinse între 1.600 și 1.700 de grade Fahrenheit (870–930 °C).
Această armură invizibilă funcționează ca un scut împotriva radiațiilor ultraviolete și a radiațiilor solare extrem de intense, un element critic al misiunii Parker al NASA, ce urmărește explorarea unora dintre cele mai enigmatice fenomene din corona solară.
NASA Anunță Finalul unei Misiuni ISTORICE Pentru Omenire, ce a Învâțat
Orbita extrem de eliptică pe care se află Parker îi permite să efectueze câte un periheliu la fiecare 88 de zile, revizitând „punctul fierbinte” al atmosferei solare și colectând date prețioase cu fiecare trecere. Datorită asistenței gravitației oferite de Venus, sonda a reușit să-și rafineze traiectoria până la aceste recorduri distante, însă nu va mai putea ajunge mai aproape de Soare decât punctul atins deja.
Un studiu publicat pe 3 iunie, bazat pe datele transmise de Parker, a dezvăluit o nouă sursă de particule energetice în corona solară. Cercetătorii NASA au identificat mecanismul de reconectare magnetică, responsabil pentru încălzirea atmosferei solare și accelerarea particulelor din vântul solar.
„Am văzut cum se comportă reconectarea magnetică în apropierea Pământului, dar Parker a demonstrat acum cât de puternică este aceasta în vecinătatea Soarelui, unde câmpurile magnetice sunt mult mai intense”, a explicat Dr. Mihir Desai, om de știință la Institutul de Cercetare Southwest din San Antonio, Texas.
Pe termen lung, Sonda Parker nu va pleca nicăieri; ea își va continua zborul perpetuu în jurul Soarelui, colectând informații vitale pentru înțelegerea coroanei solare, care prezintă temperaturi de un milion de ori mai ridicate decât fotosfera. Această diferență extremă de temperatură rămâne una dintre marile mistere ale fizicii stelare și unul dintre principalele obiective ale misiunii NASA Parker.
Impactul acestor cercetări se extinde dincolo de teorie: o înțelegere mai precisă a vântului solar și a evenimentelor solare majore este esențială pentru protejarea sateliților, pentru siguranța astronauților și, nu în ultimul rând, pentru predicția corectă a fenomenelor de auroră boreală. Misiunea Parker Solar Probe, sub egida NASA, marchează astfel un pas crucial spre anticiparea vremii spațiale și, implicit, spre siguranța comunicațiilor și a explorărilor viitoare în sistemul nostru solar.
