Intr-o lume tot mai modelata de marginile dure ale puterii, periculoasa iluzie ramane convingerea ca Statele Unite pot descuraja, concura si invinge in conflictele viitoare fara reinvestitii majore in armata. Bugetul de aparare pentru anul fiscal 2026 propus de presedintele Donald Trump perpetueaza aceasta eroare, alocand mai putin decat actuala administratie Biden.
In martie 2024, administratia Biden a solicitat 849,8 miliarde de dolari pentru apararea din 2025, cu patru procente mai mult decat anul precedent. Desi nu a fost suficient pentru a restabili pregatirea sau recapitaliza flota invechita a Fortelor Aeriene, acesta a semnalat amploarea amenintarilor globale.
Comparativ, bugetul propus de Trump atinge doar 848,3 miliarde de dolari, adica o reducere de 1,5 miliarde fata de solicitarea anterioara. Ajustat pentru o inflatie estimata la trei procente, acest buget aduce o pierdere de putere de cumparare de aproximativ 25,4 miliarde de dolari. In loc sa construiasca o cale spre “pace prin putere”, propunerea reduce capacitatea militara.
Recent, Legea Big Beautiful Bill a adaugat 113 miliarde de dolari pentru aparare, injectie care accelereaza anumite programe. Insa majoritatea acestor fonduri suplimentare doar acopera nevoi pe termen lung, nefinantate anterior. O crestere unicat nu compenseaza deceniile de subfinantare. Solutia reala necesita cresteri sustinute, anual, la bugetul de baza.
Victoria in urmatorul razboi va depinde de mai mult decat slogane: necesita angajament, claritate si finantare constanta. Departamentul Fortelor Aeriene, care include Fortele Aeriene si Fortele Spatiale ale SUA, furnizeaza puterea de care toate operatiunile comune le sunt dependente. Capacitatea de a obtine si mentine superioritatea aeriana si spatiala garanteaza succesul in orice teatre de operatiuni.
Fara elemente aerospatiale solide, nicio operatie comuna la scara larga nu poate fi condusa. Cu toate acestea, din 1990 incoace, Fortele Aeriene au fost obligate sa sustina angajamente de lupta continue cu resurse in scadere. Trei decenii de subfinantare au erodat capabilitatile si au sporit riscul de esec in momente critice.
In cei 20 de ani de dupa 11 septembrie, Armata si Marina au primit fonduri semnificativ mai mari: Armata cu 1,3 trilioane de dolari, Marina cu aproape un trilion de dolari peste nivelul alocat Fortelor Aeriene. Efectul este ca Fortele Aeriene ale SUA sunt acum cele mai vechi, cele mai mici si cele mai putin pregatite din istoria lor de 78 de ani.
Solicitarea bugetara pentru Departamentul Fortelor Aeriene in 2026 este public listata la 301,1 miliarde de dolari, dar include suma obligatorie de 38,6 miliarde aprobata de Congres. Excluzand acest supliment, cererea efectiv promovata de administratie se limiteaza la 249,6 miliarde de dolari.
Mai mult, din aceasta suma, o cascadare bugetara, mostenita din Razboiul Rece si cunoscuta ca “transfer”, directioneaza aproape 51,5 miliarde de dolari catre alte agentii de aparare aflate in afara controlului direct al Fortelor Aeriene. Eliminand acest transfer, cifra reala scade la 211,0 miliarde, cu aproximativ trei procente mai putin decat solicitarea pentru 2025 a administratiei Biden.
Distribuirea fondurilor arata 184,9 miliarde pentru Fortele Aeriene si 26,1 miliarde pentru Fortele Spatiale, reprezentand reduceri de unu, respectiv noua procente fata de anul precedent, chiar inainte de ajustarea pentru inflatie. Aceste reduceri ameninta demersurile de modernizare si capacitate.
Superioritatea aeriana si spatiala nu sunt doar avantaje tactice, ci elemente fundamentale de descurajare si scurtare a conflictelor. Exemplul cooperarii dintre Israel si Statele Unite impotriva amenintarilor iraniene ilustreaza eficienta, in timp ce esecul Rusiei de a obtine controlul cerului deasupra Ucrainei subliniaza costul lipsei acestei capacitati.
Intr-un potential conflict cu China in regiunea Indo-Pacific, raza de actiune, viteza de reactie si dominatia informationala oferite de forta aerospatiala vor fi factori decisivi. America nu isi poate permite sa se prezinte cu o forta aerospatiala goala.
