O echipă internațională de astronomi anunță identificarea celei mai îndepărtate „Gaura Neagră” confirmate până acum, aflată în centrul unei galaxii masive formate la numai 500 de milioane de ani după Big Bang. Practic, semnalul provine dintr-o epocă în care universul abia ajunsese la circa 3% din vârsta sa actuală, un record care redesenează liniile de cercetare privind apariția și evoluția găurilor negre supermasive.
Coordonatorul descoperirii, Anthony Taylor, cercetător postdoctoral la Centrul Frontierei Cosmice al Universității din Texas, Austin, spune că analiza împinge la limită sensibilitatea instrumentelor moderne. Potrivit acestuia, semnătura observată indică fără echivoc prezența unei surse extrem de energetice în inima galaxiei, compatibilă cu o „Gaura Neagră” aflată în plină acreție de materie.
Obiectul cosmic se găsește în nucleul galaxiei CAPERS-LRD-z9, identificată inițial de Telescopul Spațial James Webb (JWST) drept un candidat de top pentru observații ulterioare în cadrul unui program dedicat celor mai vechi galaxii din univers.
Acel studiu a urmărit să confirme sau să respingă peste o sută de candidate, cu scopul de a construi un set robust de date despre nașterea și dezvoltarea galaxiilor timpurii. CAPERS-LRD-z9 s-a detașat rapid ca țintă prioritară: aparține clasei enigmatice „Little Red Dots” – galaxii compacte și neobișnuit de roșii, remarcate în primele 1,5 miliarde de ani de istorie cosmică și care i-au pus pe gânduri pe astronomi încă de la primele imagini JWST.
Dilema pornește de la luminozitatea ridicată. În mod normal, strălucirea ar trăda o cantitate uriașă de stele. Doar că modelele de evoluție galactică spun că, atât de devreme după Big Bang, aceste sisteme nu ar fi avut timp să producă un număr atât de mare de stele.
Așa a prins contur ipoteza alternativă: o „Gaura Neagră” supermasivă, care eliberează energie pe măsură ce devorează gaz și praf, poate explica semnalul puternic văzut de instrumente. În cazul de față, exact acest tip de semnătură a fost detectat.
Estimările echipei indică o masă uluitoare pentru noua „Gaura Neagră”: până la 300 de milioane de mase solare. Raportul este, el însuși, șocant: aproape jumătate din masa totală a stelelor din galaxia gazdă s-ar regăsi în acest obiect central. Chiar și în peisajul găurilor negre supermasive, un asemenea raport la o vârstă atât de fragedă a universului este greu de ignorat și alimentează discuțiile despre mecanismele prin care asemenea titani se pot forma rapid.
„Little Red Dots” au fost una dintre marile surprize ale datelor timpurii JWST, iar CAPERS-LRD-z9 arată de ce. Faptul că o „Gaura Neagră” atât de mare exista deja la 500 de milioane de ani după Big Bang schimbă reperele teoretice: fie sămânța inițială a fost neobișnuit de masivă, fie ritmul de creștere a fost mult peste așteptări, poate ambele. Pentru moment, certitudinea este semnalul clar văzut și confirmat.
Rezultatele sunt descrise într-un articol publicat miercuri, 6 august, în The Astrophysical Journal Letters. Dincolo de recordul de distanță, studiul oferă un nou punct fix pentru a înțelege când și cum apar primele „Gaura Neagră” supermasive și de ce unele galaxii timpurii arată atât de diferit față de predicțiile clasice. În anii ce vin, observații suplimentare ar putea lămuri cât de frecvente sunt aceste nuclee active și cât de mult au influențat ele formarea galaxiilor în zorii cosmosului.
