Dragoș Pîslaru, ministrul Fondurilor și Investițiilor Europene, anunță că al doilea act normativ discutat astăzi în primă lectură este o ordonanță de urgență privind măsurile necesare pentru proiectele care, în urma discuțiilor purtate cu Comisia Europeană, nu vor mai fi finanțate prin PNRR.
Oficialul spune că este momentul unei evaluări oneste, cu ochii pe cifre: pe un PNRR cu o valoare totală de 28,5 miliarde de euro s-au semnat contracte de 47,4 miliarde de euro. Prin mecanismul de fracționare și supracontractare, România a încercat să acopere foarte multe proiecte, benefice pentru dezvoltarea țării, însă peste capacitatea și posibilitățile reale de finanțare.
Pentru a descrie dilema, Pîslaru recurge la o comparație plastică: pregătești o masă de prânz și te apuci, simultan, de zece feluri; nu termini niciunul și rămâi nemâncat. În aceeași logică, spune ministrul, statul a încheiat contracte pentru „foarte, foarte multe proiecte”, însă acum are „doar un an de zile” să aleagă pe ce se concentrează și cum alocă resursele financiare pentru a duce lucrările la bun sfârșit.
Ordonanța de urgență stabilește o triere fermă. În primul rând, proiectele care cad din PNRR și pentru care nu există nici măcar ordin de începere a lucrărilor vor fi abandonate, ca o consecință firească a concentrării pe ceea ce este executabil imediat. Pîslaru precizează că esențial este ca banii și energia administrativă să se așeze pe obiectivele din PNRR aflate într-un stadiu mai avansat, unde șansele de finalizare într-un timp scurt sunt reale.
A doua categorie vizează investițiile cu progres fizic cuprins între 0 și 30%. Aceste proiecte sunt într-o fază incipientă și aduc riscuri majore privind finalizarea, în contextul constrângerilor bugetare. Măsura propusă: suspendarea. Suspendarea nu înseamnă renunțare definitivă, ci o „înghețare” temporară menită să elibereze resurse pentru șantierele care pot livra. În același cadru, ministrul amintește că trebuie văzut atent cum sunt împărțiți „banii puțini” disponibili în 2025 și 2026.
În fine, pentru proiectele care au depășit pragul de 30% — cele cu șantiere deschise și lucrări avansate — direcția este clară: vor fi finalizate. Acestea devin prioritare în căutarea surselor alternative de finanțare și în efortul de a „securiza” implementarea de succes. Logica este una pragmatică: acolo unde se vede deja progres, statul își concentrează atenția pentru a transforma investițiile în rezultate concrete.
Pîslaru insistă că întregul demers urmărește să „pună ordine”, nu să abandoneze complet. Studiile de fezabilitate și proiectele tehnice aferente inițiativelor fără lucrări începute, sau aflate într-un stadiu incipient, vor putea fi continuate ulterior pe alte linii de finanțare: fonduri de coeziune, fazare și programarea viitoare pe fonduri europene.
Ideea centrală este să se facă, în acest an, ceea ce este cu adevărat fezabil, în limitele bugetare existente, pentru a se putea închide cu bine proiectele selectate ca prioritare.
Mesajul ministrului se rezumă la o regulă simplă de prioritizare: renunțare unde premisele lipsesc, suspendare acolo unde riscurile sunt prea mari, accelerare pentru șantierele peste 30%.
În această schemă, România schimbă perspectiva de la lista de contracte la lista de rezultate, cu scopul declarat de a vedea efecte palpabile ale investițiilor și de a pregăti, în paralel, continuarea proiectelor rămase pe alte surse de bani, atunci când condițiile o vor permite. Ținta declarată este să se vadă rezultate concrete ale acestor investiții în termenul rămas.
