Înainte de invazia Rusiei, un producător care folosește pseudonimul Piotr Ivanenko își proteja familia și afacerea fabricând echipamente sportive în Harkov, al doilea oraș ca mărime al Ucrainei.
Când trupele rusești au înconjurat orașul și bombardamentele au golit străzile, trei sferturi dintre locuitori părăsind localitatea, antreprenorul – un bărbat atletic, ras în cap, cu ochi verzi ca gheața – a decis că nu mai poate continua ca înainte. „Trebuia să schimb ceea ce făceam”, a spus el, „să trec la a produce ceea ce are nevoie țara”.
Până în 2023, unitatea sa fabrica vehicule blindate autohtone, asamblând totul în afară de motoare, și încerca să obțină un contract cu Ministerul Apărării. Doi ani mai târziu, în 2025, compania dezvoltase deja două tipuri de vehicule terestre fără pilot capabile să transporte provizii către poziții îndepărtate, să evacueze militari răniți și să pătrundă în teritoriu ostil cu o armă montată, astfel încât un tunar aflat în spate să poată deschide focul de la mică distanță fără a-și expune echipa.
Blocajul finanțării mușcă din capacitate
Acum, ca mulți producători ucraineni de armament, Ivanenko se lovește de o barieră rece: contractul său cu Ministerul Apărării se apropie de final. Deși livrează transportoare și vehicule robotizate unităților de pe front, afirmă că ar putea produce de zece ori mai mult dacă statul ar avea resurse să cumpere.
Bugetul Ucrainei pentru 2025 alocă 17,5 miliarde de dolari pentru achiziții de arme, exact jumătate din cele 35 de miliarde pe care industria internă spune că le poate livra. În consecință, de la giganți la ateliere agile, aproape toți actorii din sector cer sprijin.
„Defense City” și „Build With Ukraine”: cuplul de forță
Legislația adoptată în parlament săptămâna trecută încearcă să răspundă acestei fracturi dintre cerere și ofertă. Inițiativa Defense City promite dereglementare și scutiri de taxe pentru producătorii calificați, completând un program guvernamental de societăți mixte cu firme europene.
Sub umbrela Build With Ukraine, producția comună se poate face fie în țară, fie la partener, iar ministerul afirmă că zeci de proiecte sunt deja în lucru. Estimările sugerează că, împreună, cele două inițiative ar putea ridica producția de apărare cu zeci de miliarde de dolari, reducând decalajul care îi frânează pe Ivanenko și pe alții ca el.
Ținta lui Zelenski: jumătate din necesar, produs acasă
Președintele Volodimir Zelenski a fixat un obiectiv ambițios: până la începutul lui 2026, producătorii interni să acopere jumătate din consumul militar al Ucrainei. Este o treaptă peste nivelul actual, estimat public de șeful statului la 40%. Dacă Defense City și Build With Ukraine își ating potențialul, ținta ar putea deveni mai puțin teoretică și mai mult o chestiune de execuție.
Lecțiile din era dronelor: dereglementare și startup-uri
Noile legi nu apar din vid. În 2022–2023, Kievul a început susținerea industriei dronelor prin dereglementare și stimulente fiscale în cadrul Diia.City, accelerând aprobările și simplificând contractarea. Strategia – să pună în mișcare startup-uri, nu doar întreprinderi de stat – a fost dublată de programul Brave1, care a oferit granturi mici și sprijin organizațional firmelor emergente. Rezultatul: o generație de companii mai sprintene, capabile să itereze rapid produse pe care frontul le cere.
„Modelul danez”: bani direcți, verificări duble
Din mijlocul lui 2024, Ucraina a căutat și o soluție financiară externă. Așa a apărut „modelul danez”, în care aliați precum Danemarca, Norvegia, Suedia, Olanda, Canada și Uniunea Europeană finanțează contracte ucrainene de achiziții, direcționând banii către firme selectate cu atenție prin Ministerul Apărării de la Kiev.
Companiile sunt întâi selectate și verificate de minister, apoi trec prin filtrul autorităților daneze. Mecanismul este util mai ales țărilor fără industrii militare mari sau stocuri substanțiale de armament: producția la fața locului, aproape de front, e mai rapidă și mai ieftină decât oriunde altundeva în Europa. Iar achizițiile suplimentare atenuează ruptura dintre finanțarea statală și capacitatea reală a uzinelor.
Pentru Ivanenko, ecuația rămâne simplă: tehnologia și liniile de producție există, cererea militară este clară, iar spațiul de scalare este uriaș. Între reformele interne și modelele de finanțare din afară, miza este ca aceste vehicule – blindate sau fără pilot – să ajungă la timp acolo unde contează.
Dacă promisiunile legislative se transformă în comenzi ferme, antreprenorul din Harkov ar putea să-și multiplice producția nu doar de zece ori, ci să devină simbolul unei industrii ucrainene care a învățat să se reinventeze sub presiune.
