Intr-un vechi depozit sovietic, la cativa kilometri de linia frontului din regiunea Donetk, scanteile unei torte de sudura lumineaza atelierul improvizat unde inginerii ucraineni lucreaza la un vehicul terestru fara pilot. Cunoscut sub denumirea de UGV, robotul este pregatit pentru o misiune in prima linie, intr-un razboi care a intrat deja in al patrulea an.
Comandantul plutonului de Complexe Robotice Terestre, un soldat cunoscut sub numele de Oleksandr, supravegheaza procesul. Alaturi de echipa sa, face eforturi sa demonstreze ca munca lor nu doar conteaza, ci si functioneaza in cele mai dure conditii de pe front.
Un atelier sustinut de voluntari
Unitatea condusa de Oleksandr nu a fost construita cu sprijin masiv din partea armatei, ci mai ales prin initiative proprii si contributii civile. Strangeri de fonduri, tombole si donatii au tinut in viata acest atelier, iar rezultatul este vizibil: o mana de roboti aflati acum in dotarea plutonului, in timp ce alte masini produse aici au fost directionate catre brigazi si unitati specializate.
Confruntata cu un adversar care beneficiaza de resurse uriase din vanzarile de petrol si gaze, Ucraina nu isi poate permite sa concureze cu salariile oferite de Rusia pentru atragerea de recruti. In schimb, Kievul se bazeaza pe tehnologie, iar robotii fara pilot devin o solutie pentru pastrarea fortei de lupta.
Adaptari pe teren
Munca echipei din atelier este continua si plina de improvizatii. UGV-urile sosite de la producatori vin de obicei cu sisteme analogice, usor de bruiat de catre fortele ruse. Oleksandr a explicat ca toate masinile trebuie convertite la control digital pentru a rezista. Procesul implica demontarea cadrelor, recablarea, sudura de elemente noi si instalarea unor sisteme moderne de conectivitate, precum Starlink, LTE sau legaturi digitale criptate.
Costurile sunt considerabile. Conversia unui singur robot ajunge la 750-1.000 de dolari, fara a include echipamentele si abonamentele suplimentare. Iar dupa fiecare misiune, masinile au nevoie de revizie. Desi viteza lor nu depaseste in general 10-15 kilometri pe ora, rezistenta si fiabilitatea sunt esentiale in teren accidentat.
Logistica si evacuare sub foc
Rolul principal al UGV-urilor ramane sprijinul logistic si evacuarea ranitilor. Utilizarea lor in timpul zilei este riscanta, deoarece dronele rusesti cu vedere la persoana intai pot identifica si distruge rapid aceste masini. Conectivitatea ramane o provocare: pierderea semnalului in timpul unei evacuari poate bloca atat robotul, cat si soldatul transportat, intr-un spatiu descoperit.
Ucraina a transformat deja razboiul cu ajutorul sistemelor fara pilot, construind ceea ce este numit „zidul dronelor”. Aceasta aparare stratificata a limitat atacurile rusesti, iar dronele contribuie acum la pana la 80% dintre victimele inamice.
Pierderi mari pe liniile de aprovizionare
Cele mai mari pericole raman insa misiunile logistice. Drumurile catre pozitiile avansate sunt supravegheate intens, iar pierderile in vehicule conventionale au fost atat de mari incat unitatile se confrunta cu lipsa camionetelor. Dronele cu fibra optica, imposibil de bruiat, vaneaza orice se apropie de front. Colonelul Kostiantyn Humeniuk, chirurgul sef al Fortelor Medicale, avertizeaza ca aproape toate ranile actuale sunt provocate de drone.
O noua etapa a razboiului
In acest context, robotii terestri devin o alternativa vitala. Ei pot livra provizii catre transee, pot transporta raniti si reduc nevoia ca soldatii sa patrunda in „zona de ucidere”. Mai mult, prin utilizarea lor, se evita deturnarea dronelor de atac de la misiunile principale.
Munca echipei lui Oleksandr arata ca razboiul din Ucraina intra intr-o noua etapa, in care improvizatia, tehnologia si curajul voluntarilor se imbina pentru a contracara o armata mult mai bine finantata. In depozitul sovietic transformat in atelier, viitorul luptei se construieste piesa cu piesa, robot cu robot.
