Nicusor Dan, presedintele Romaniei, propune o schimbare de paradigma in combaterea coruptiei, cerand o implicare mai ferma a Serviciului Roman de Informatii, dar strict in limitele Constitutiei si cu mecanisme juridice clar definite. Mesajul sau este transant: fenomenul coruptiei trebuie atacat frontal, iar regulile de cooperare intre servicii si parchete trebuie stabilite in asa fel incat sa nu existe confuzii sau suprapuneri de competente.
Nicusor Dan spune ca exista doua schimbari majore dorite. Prima, deja evocata in spatiul public, vizeaza reasezarea cadrului de functionare. A doua, asupra careia subliniaza ca multe institutii au trimis observatii, tine exact de abordarea directa a coruptiei.
Presedintele Romaniei insista ca discutia din societate privitoare la interferenta SRI in activitatea Parchetului nu poate fi ignorata; dimpotriva, ea obliga la trasarea unei demarcatii ferme. Pe de o parte, coruptia trebuie sa devina o preocupare a SRI. Pe de alta parte, orice preocupare trebuie exercitata prin mecanisme pe deplin constitutionale si cu granite clare fata de Parchet.
El propune o arhitectura institutionala in care rolurile sunt precise: serviciul de informatii produce date si analize cat mai consistente, iar din clipa in care transmite o informatie catre Parchet, se retrage din dosar. De acolo incolo, procurorii sunt cei care incep cercetarea presupusei infractiuni de coruptie. Aceasta secventiere ar elimina suspiciunile de amestec si ar asigura ca fiecare actor institutional ramane pe propriul teren, fara a substitui atributiile celuilalt.
Regimul interceptarilor este un alt punct pe care Nicusor Dan il clarifica explicit. Potrivit cadrului legal, SRI poate realiza interceptari doar in baza unui mandat de siguranta nationala emis de judecatorii Inaltei Curti. In paralel, interceptarile necesare intr-o cercetare penala trebuie dispuse tot de un judecator, dar raman in sarcina Parchetului. Concluzia pe care o propune este o separare neta a situatiilor, astfel incat sa nu existe dubii privind legalitatea si competenta.
In ceea ce priveste contributia concreta a SRI, Dan insista asupra capacitatii operationale a institutiei in zona de informatii. Nu vorbeste despre un plus de atributii, ci despre competente practice si expertiza acumulata in intelegerea mediilor social, politic si economic. Prin natura meseriei, ofiterii pot accesa zone in care semnele coruptiei devin vizibile mai devreme. Aceste semnale, argumenteaza el, trebuie transferate prompt catre Parchet, care are instrumentele procesuale pentru a ancheta.
Demersul sugerat se bazeaza pe doua principii: fermitate in fata coruptiei si garantii constitutionale solide. Atacarea frontala a fenomenului nu inseamna extinderea nelimitata a rolului serviciilor, ci rafinarea canalelor prin care informatia credibila ajunge la procurori. Aceasta logica, in formula prezentata de Nicusor Dan, mizeaza pe o relatie institutionala cu demarcatii clare, supravegheata de judecatori acolo unde legea o cere si orientata spre rezultate obtinute prin proceduri impecabile.
Prin aceste precizari, Nicusor Dan incearca sa reconcilieze nevoia sociala de eficienta cu exigenta juridica a respectarii strictelor separatii de rol. Mesajul sau este ca lupta anticoruptie poate fi intensificata fara a depasi cadrul constitutional, cu conditia ca regulile sa fie bine scrise, bine intelese si riguros aplicate.
